Distracţia a început prin acţiunile lui Crin Antonescu odată cu ruperea USL-ului. Aceasta s-a produs după un val de demisii ai membrilor PNL care fie ocupau funcţii de miniştri, fie ocupau funcţii de secretari de stat, şefi de agenţii şi alte funcţii asimiliate. Cea mai importantă demisie rămâne cea din funcţia de Preşedinte al Senatului, deţinută de Crin Antonescu la acel moment.

Mărul discordiei a fost crearea unei alianţe separate a PSD – UNPR şi PC pentru alegerile europarlamentare, motiv pentru care PNL nu mai era luat în calcul ca partener politic şi implicit a fost încălcată coaliţia ce forma USL-ul.

Alegerile europarlamentare, prin rezultate şi prezenţă la vot, au produs o schimbare importantă în politica internă. Obţinerea unui scor slab de către PNL (în jur de 15%) l-a scos la rampă pe Klaus Iohannis. Şi-a dat demisia punând eşecul pe umerii conducerii partidului. Acest lucru l-a forţat pe Crin Antonescu să-şi dea demisia şi să se retragă din prim-planul scenei PNL, moment în care a început să se vehiculeze posibila candidatură la prezidenţiale a lui Iohannis.

Ceea ce a reuşit DNA-ul a dat peste cap multe calcule şi cu siguranţă a renăscut speranţă în români. După Becali, primele arestări spectaculoase au apărut în primăvară, când dosarul transferurilor a reuşit să ducă la închisoare un întreg lot. Fraţii Becali, Cristi Borcea, Meme Stoica, Jean Pădureanu şi mai ales, marea surpriză Gheorghe Popescu au făcut totul să pară un spectacol de deschidere ce urma să aducă un val de arestări cu nume importante sau greu de atins.

Dincolo de ce se poate vedea zilnic în comunicatele oficiale ala DNA-ului (poliţişti, deputaţi, primari, preşedinţi de consilii etc.), să ai la sfârşit de an în arest, fie el şi preventiv, pe fratele fostului preşedinte, pe Viorel Hrebenciuc (considerat intangibil în ultimii ani) şi pe şefa DIICOT – adică cineva care teoretic lupta împotriva crimei organizate - spune multe despre oamenii care au apărat constituţia în ultimii 10 – 15 ani şi despre nivelul la care a ajuns corupţia.

Dacă ce s-a întâmplat până acum pare spectaculos şi încă incredibil, ce s-a întâmplat pe 16 noiembrie a fost cireaşa de pe tort. Încă sunt uimit de faptul că mulţi specialişti în analiză politică nici până acum nu văd pădurea din cauza copacilor. Îmi amintesc că în ultimele zile, mai ales după dezbateri, toţi îl considerau câştigător pe Victor Ponta doar pentru simplul fapt că Iohannis şi-a dus strategia până la capăt şi nu a vrut să câştige cu scandal şi cu atacuri la persoană. În egală măsură, aproape aceeaşi specialişti îi acordă încredere minimă preşedintelui în ceea ce priveşte şansa de reuşită de la biroul Palatului Cotroceni.

Ştim că a fost un vot anti-Ponta care a cântărit destul de greu. Victor Ponta a reuşit să stârnească un val de antipatii prin diverse declaraţii sau atitudini mai mult sau mai puţin arogante pe care românii le taxează de obicei, ceea ce s-a şi întâmplat. Probabil a fost aşa şi pentru că prim-ministrul a avut o creştere politică foarte rapidă, fapt care a dus la comiterea unor greşeli ce i-au fost fatale.

În egală măsură, spre uimirea multora, Klaus Iohannis a ridicat foarte mult nivelul de speranţă, din punctul meu de vedere ceva similar cu Obama în 2008, evident păstrând proporţiile raportate de la o ţară la alta.

Sunt curios ce urmează în 2015 din punct de vedere politic, pentru că după toate întâmplările de anul acesta, mi-e greu să cred că nivelul de predictibilitate al specialiştilor poate fi unul foarte apropiat de adevăr.