Contraatacul Mafiei

Chemarea la ordin şi ordine în Parlament de către penali a premierului Dacian Cioloş. Ameninţarea cu moţiune de cenzură. Încercarea disperată de sustragere de la răspundere în faţa legii a vinovaţilor condamnaţi definitiv de instanţă. Apărarea făţişă a unora dintre puşcăriabilii şi penalii României. Tentativa continuă  a preşedintelui penal al celui mai mare partid din ţara noastră, de a trece Legea defăimării.

Refacerea alianţelor dintre cele mai nocive partide, cu cei mai mulţi penali în rândurile lor. Impasibilitatea, circul şi debilitate unei opoziţii politice inexistente, la rândul ei înţesată cu politicieni penali. „Imparţialitate, inactivitatea, dispreţul faţă de lege a unui preşedinte care pare că a pactizat cu Mafia - sunt tot atâtea acţiuni care dovedesc cine conduce de fapt, această ţară şi mai ales, ce putere imensă are.

Mafia politică este în tot şi-n toate şi a trecut la contraatac faţă de lege, declarând război făţiş statului de drept. Miza cea mare este scăparea puşcăriabililor proprii şi a penalilor care riscă puşcăria, pe de o parte. Pe de altă parte, ţinta imediată este câştigarea alegerilor, implicit a puterii care le asigură atât avantajele ce le pot obţine din această poziţie, cât şi punerea sub scutul imunităţii parlamentare a marilor penali politici.

De ce se luptă atât de crâncen pentru scoaterea lui Voiculescu din puşcărie, inclusiv prin solicitări de ajutor către marile puteri occidentale? De ce se intervine, sub pretextul ”încălcării libertăţii de exprimare”, brutal, făţiş, politic, din Parlament, pentru încălcarea legilor, verdictelor definitive ale instanţelor judecătoreşti? 

Pentru că puterea acestui notoriu corupt este atât de mare încât poate distruge mulţi politicieni, indiferent dacă aceştia sunt la putere sau nu. În acelaşi timp, Antenele ultrapotente în media românească, pot inventa, crea, ridica şi fabrica noi politicieni, parlamentari, oameni pe care să-i urce prin orice mijloace şi fără scrupule, la putere. Oameni care odată urcaţi în fruntea statului, sunt păpuşaţi de creatori şi  folosiţi de mafie pentru a-şi atinge interesele.

Surprinderea şi deranjul mafiei politice din România, din partea guvernulului tehnocrat, care încearcă să impună respectarea legilor şi să limiteze furtul, implicit corupţia,, nu a durat decât foarte puţin. Asistăm, de aproape două luni de zile la o confruntare din ce în ce mai acerbă, care s-ar putea transforma, la un moment dat, chiar în conflicte de stradă, Doamne fereşte de aşa ceva, între două tabere devenite tot mai radicale. Una dintre tabere pare din ce în ce mai puternică, având susţinători numeroşi şi cu influenţă vădită în toate instituţiile vitale ale unui stat democratic. Este o influenţă făţişă, strigată şi răstită, aproape poruncită celeilalte tabere şi către cetăţenii partizani sau nu, pentru a se înţelege cine-i şeful, cine face şi desface legile şi cine nu trebuie să le respecte.  Este fărădelegea, mafia, caracatiţa corupţiei, care se ridică ameninţătoare, deranjată de ”proştii” care cred că o pot călca pe coadă.

De cealaltă parte, avem o tabără vulnerabilă, debilă, pe care oamenii importanţi ai statului român, instituţii primordiale ale democraţiei ar trebui să o sprijine, dar care par să pactizeze sau că sunt controlate de mafie. Este tabăra firavă şi vulnerabilă a susţinătorilor, a apărătorilor legilor şi aplicării acestora tuturor cetăţenilor.

De fapt, asistăm la lupta dintre lege şi fărădelege, luptă accentuată după unele măsuri luate de guvernul tehnocraţilor, cu toate bubele din capul unora dintre miniştrii, în apărarea şi aplicarea legilor. Măsuri care au surprins şi deranjat grav mafia.  Dar, mafia s-a repliat rapid şi a trecut la contraatacuri furibunde împotriva legii şi a tehnocraţilor ”naivi”, care au crezut că o alungă de la ciolanul României şi pot aduce un pic de normalitate în această ţară.

La prima vedere, balanţa pare să încline de partea caracatiţei corupţiei, dar lupta este departe de a se fi încheiat chiar dacă, premierul Dacian Cioloş a părut încolţit în Parlament şi s-a repliat fără sprijin, în timp ce preşedintele României, Klaus Iohannis, care ar trebui la rândul lui să respecte hotărârea Justiţiei în ce îl priveşte, este vizibil depăşit de situaţie şi pare păpuşat şi controlat cu uşurinţă, de mafia politică.

Cu toate acestea, confruntarea dintre lege şi fărădelege, dintre mafie şi restul românilor care trăiesc şi muncesc cinstit în această ţară sau peste ţări şi mări, este departe de a se fi încheiat. În ciuda disproporţiilor dintre puterea taberelor, lupta va fi una crâncenă şi este de aşteptat ca ”Strada”, oamenii simplii, cetăţenii oneşti, tinerii batjocoriţi şi dispreţuiţi, să iasă la bătaie, să intervină, să nu accepte în continuare, controlul mafiei politice.