Consultările de la Cotroceni şi viitorul politic al preşedintelui Iohannis

Nu degeaba a convocat şi avut la începutul săptămânii preşedintele Klaus Iohannis consultări cu partidele politice parlamentare.

Şeful Statului voia să aibă nu doar el, ci şi toţi românii o imagine cât mai clară despre cât de hotărâte sunt formaţiunile politice parlamentare să procedeze la punerea în practică a rezultatelor Referendumului din 26 mai pe tema legilor justiţiei. Consultarea şi declaraţiile de dinaintea ori de după primirea la preşedintele Iohannis a delegaţiilor a mai lămurit câte ceva despre cât de lungă este, în unele cazuri, distanţa dintre vorbe şi punerea lor în aplicare. Deşi doar simplul fapt că la începutul săptămânii senatorii PSD şi ALDE l-au salvat pe dl. Călin Popescu-Tăriceanu de la întâlnirile deloc plăcute însă mai mult decât necesare pe care, dacă ar fi fost cu adevărat bărbat, ar fi trebuit să le aibă cu procurorii DNA spune multe despre falsitatea celor două partide care încă se află la guvernare şi care încă se mai amăgesc cu gândul că ar mai putea păcăli pe cineva, clamând supremaţia criteriilor de integritate în activitatea lor politică.

Nici vorbă. Necinstea, minciuna, falsul, hoţia, sperjurul, votul interesat stau cu PSD şi cu ALDE cam demultişor  la masă, înseamnă marca lor de înregistrare, iar cine a crezut măcar o oră în gargara post-alegeri şi de după trimiterea la puşcărie a nimicului cu numele de înregistrare Dragnea Nicolae Liviu  a doamnei  Dăncilă, a domnilor Paul Stănescu, Marcel Ciolacu, Marian Oprişan şi a altora de aceeaşi teapă şi sub –condiţie morală se poate socoti naiv iremediabil.

Preşedintele Iohannis a mai marcat o dată atunci când şi-a anunţat intenţia de a propune semnarea unui acord naţional în vederea anulării modificărilor la legislaţia din justiţie. Fiindcă e clar că cine refuză să semneze îşi mai dă o dată arama pe faţă, iar respectiva demascare mai mult ca sigur că va fi puternic exploatată în confruntările electorale viitoare. Inclusiv cu ocazia alegerilor prezidenţiale, acolo unde actualul preşedinte este nu doar candidat sigur, ci şi candidatul cu cele mai mari şanse.

Până mai deunăzi, dl. Iohannis nu părea a avea nici măcar o umbră de adversar. Cu atât mai puţin a cuiva din partea stângii. E foarte puţin probabil ca PSD să poată găsi în timpul în care a mai rămas până la iarnă un candidat cât de cât credibil, povestea cu Mihai Gâdea candidat la preşedinţie, pusă în circulaţie de Ion Cristoiu nu este decât o fantasmă, o plăsmuirii a minţii de scenarist de mâna a doua a articlierului cu pricina şi trebuie privită ca fiind la fel de neserioasă ca şi atunci când eu, nu din alt motiv, ci din lipsă de ocupaţie. aş credita-o cu mari şanse pentru o poziţie similară pe d-na Alina Mungiu-Pippidi, de pildă.

Chiar dacă va mai avea tupeul de a-şi depune candidatura, după ce partidul pe care îl conduce a fost făcut knock-out de electorat, dl. Călin Popescu-Tăriceanu tot în categoria perdanţilor siguri şi în vecinătatea deloc onorantă a primarului Pandele din Voluntari ori a istericului parlamentar Liviu Pleşoianu se înscrie. 

Să însemne toate acestea oare semnul că dl. Iohannis nu va mai avea nici urmă de adversar şi că ar avea asigurat încă de acum al doilea mandat prezidenţial? Nu aş mai fi chiar foarte sigur. Lucrurile au evoluat din seara zilei de 26 mai, iar situaţia pentru dl. Iohannis s-a complicat întrucâtva după ce USR a anunţat cu ocazia sus-menţionatelor consultări că va avea împreună cu aliatul său, PLUS, un candidat propriu. Care mai mult ca sigur că va fi nimeni altul decât dl. Dacian Cioloş. Or, în noile condiţii, dl. Klaus Iohannis va fi fără probleme noul preşedinte al României doar dacă va câştiga alegerile încă din primul tur.

În cazul în care un al doilea tur de scrutin se va impune nu e nicidecum imposibil ca electoratul să aibă de ales între actualul preşedinte şi fostul premier tehnocrat. Or,  e foarte posibil ca electoratul fidel PSD ca şi cel de stânga trecut de partea partidului Pro România să fie tentat ori chiar îndemnat să îi dea votul d-lui Dacian Cioloş.  

Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors.ro şi pe blogurile adevărul.ro