Conjuraţia miruiţilor. Partea I

„Mirul a devenit instrument politic, moaştele şi mătăniile la fel.”

Problema majoră aici este că biata Constituţie, interpretată şi meta-intrepretată în fel şi chip de-a lungul anilor, spune în art. 76 alin. 2 că hotărârile se adoptă „cu votul majorităţii membrilor prezenţi din fiecare Cameră”.

Poporul a aflat cu stupoare că cererea de arestare preventivă a senatorului şi avocatului Dan Şova înaintată de procurorii DNA către Parlament a fost respinsă de Senat, motivându-se neîntrunirea qvorumului cerut de Constituţie. Problema majoră aici este că biata Constituţie, interpretată şi meta-intrepretată în fel şi chip de-a lungul anilor, spune în art. 76 alin. 2 că hotărârile se adoptă „cu votul majorităţii membrilor prezenţi din fiecare Cameră”. Înţeleg că au votat miercuri 79 de senatori, deci mai mult de jumătate din cei declaraţi prezenţi în procesul verbal. Articolul constituţional nu face distincţie între hotărârile celor două camere, Senat sau Camera Deputaţilor, deci qvorumul cerut de Constituţie este acelaşi pentru ambele. Intervine aici Regulamentul Senatului care prevede că cererile de arestare se adoptă cu votul secret al majorităţii membrilor Senatului, deci nu doar al celor prezenţi, cum spune Constituţia. Evident, Regulamentul Senatului, astfel menţinut, încalcă prevederea constituţională. La Camera Deputaţilor, cealaltă cameră a Parlamentului, hotărârile se adoptă cu votul majorităţii celor prezenţi. Aşadar, deşi Constituţia se referă la „Camere” atunci când precizează qvorumul pentru adoptarea legilor şi hotărârilor, o cameră votează într-un fel, cealaltă în alt fel. Parol, cum ar spune Caragiale.

Senatorul Dan Şova, cercetat pentru contractele încheiate ca avocat, a ţinut un foarte frumos discurs, despre cum doreşte să se apere de acuzaţii ca om liber. Mi se pare o atitudine nobilă şi demnă. Ne aşteptam cu toţii să ceară singur ridicarea imunităţii şi să îşi înfrunte adversarul, pe tărâmul legii. Am înţeles însă greşit totul; Dan Şova le-a strâns mâna ferm şi amical colegilor senatori, le-a mulţumit şi a declarat: „A fost un gest prietenesc foarte frumos”. A adăugat că s-a rugat înainte în camera de rugăciune şi că este un semn de Bunăvestire. Pentru nişte oameni care dovedesc că nu au nicio valoare şi nu cred în nimic – declaraţiile lui Dan Şova de acum câţiva ani, în care spunea că vrea să adune câteva milioane de euro, apoi pleacă din ţara asta de care nu îi pasă, declaraţiile legate de Holocaust – etalarea histrionică de credinţă în moaşte, mir, mătănii, rugăciuni desacralizează profund credinţa autentică şi sensul ei pentru cei care o au.

Mai mult decât atât, discutăm despre religia în şcoli – a fi sau a nu fi –, dar nu avem nicio problemă cu alaiul acesta făţarnic de „credincioşi” care folosesc religia de câte ori au o problemă politică.

Mirul a devenit instrument politic, moaştele şi mătăniile la fel. Abordarea strict juridică, raţională, pe fapte, provoacă alergii şi superstiţii constituţionale, întrebări şi nedumeriri, oare cum o fi?! Să întrebăm Curtea Constituţională! Să întrebăm Ambasada SUA! Să ne spună MCV-ul cum să procedăm, oare ce vrea să spună Constituţia?! Tot miercuri, preşedintele Camerei Deputaţilor Valeriu Zgonea, după votul prin care s-a respins modificarea Regulamentului Camerei Deputaţilor, declară:

„Important este să avem un Regulament care să fie pentru noi toţi favorabil şi să fie pentru cei care sunt în afară transparent şi predictibil şi să îl înţeleagă şi ei aşa cum îl înţelegem şi noi. Eu cred că acesta este obiectivul nostru.

Dacă ne uităm ce s-a întâmplat astăzi la Senat şi cum interpretăm noi aici, eu spun că această Cameră este cu mai mulţi paşi înainte în reforma pe care am înţeles-o decât Senatul. Îmi pare rău, dar acesta este adevărul şi se datorează şi dvs".2

Să nu ne amăgim: ce s-a întâmplat miercuri a fost o interpretare abuzivă a Constituţiei de către această conjuraţie a miruiţilor, adică a celor care au acumulat, adunat, agonisit şi au realizat averi fabuloase din relaţii privilegiate cu Statul, instituţiile sale şi prin pervertirea atât a ideii de justiţie şi lege, cât şi aceea de mediu de afaceri competitiv, cu reguli clare şi transparente. Sunt mii de prosperi oameni de afaceri în ţara asta care pozează în antreprenori de succes, folosind aceleaşi metode şi scurtături prin alianţe, mită şi acces la informaţii privilegiate. E un sistem care a funcţionat imperturbabil timp de 25 de ani: conjuraţia funcţionarilor, avocaţilor, politicienilor, capitaliştilor de cumetrie bugetară ş.a.m.d. Ceva a intervenit şi a perturbat această frăţie subterană, DNA, americanii, serviciile, toate la un loc, iar ei sunt luaţi prin surprindere pentru că nu se aşteptau la acest lucru. Să nu uităm că acest Parlament are un premiu international pentru corupţie; să nu uităm că prim-ministrul este fostul partner de afaceri al actualului anchetat; să nu uităm de marţea neagră; să nu uităm de USL şi asaltul asupra tuturor instituţiilor din vara lui 2012. Lecţia pe care am învăţat-o atunci este următoarea: vor specula fiecare breşă legală, fiecare portiţă de interpretare pentru a merge la limita legii şi a se proteja şi vor încerca întotdeauna să schimbe legi esenţiale rapid, fără dezbatere, în tăcere pentru a fi „pentru noi toţi favorabil”, cum spune domnul Zgonea într-un limbaj dublu. Să nu uităm pentru că vorbim despre aceeaşi oameni. Bătălia care se dă acum în România este fundamentală pentru viitorul ei.

S-a vorbit mult despre Constituţie, dar aş vrea să punctez, pentru că am început acest articol referindu-mă la popor, art. 61 din Constituţie care spune că Parlamentul este „organul reprezentativ al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării”. Asta spune Constituţia, însă poporul spune altceva zilele acestea: se revoltă şi iese iarăşi în stradă, deci acest Parlament, cu aceşti aleşi nu ne mai reprezintă, nu respectă Constituţia şi nu respectă legile şi procedurile. Aşadar, ce facem cu acest Parlament care se situează în afara legii prin hotărârile pe care le adoptă? Este o problemă politică pe care şi Preşedintele României, garant al Constituţiei, ar trebui să o adreseze. Klaus Iohannis a dat un mesaj pe facebook legat de situaţia de ieri din Parlament. Deocamdată. Dizolvarea Parlamentului, prerogativă constituţională a Preşedintelui nu se poate cere decât în condiţiile în care Parlamentul nu a acordat votul de încredere pentru formarea unui nou guvern, în termen de 60 de zile de la prima solicitare şi după respingerea a două solicitări prealabile (spun asta pentru că văd că se cere imperios dizolvarea Parlamentului doar pentru că sună bine). 

Societatea civilă şi cetăţenii au reacţionat prin mesaje mult mai contondente; asociaţia APADOR CH a cerut Avocatului Poporului atacarea prevederilor neconstituţionale din Statutul deputaţilor şi senatorilor şi din Regulamentele Camerelor „care le permit parlamentarilor să jongleze cu ridicarea imunităţii”. Din nefericire ştim cine este Avocatul Poporului: un om care tace.

[1] Folosesc termenul în acest sens: MIRUÍ vb. v. acumula, aduna, agonisi, câştiga, cuceri, dobândi, economisi, face, obţine, realiza, repurta, strange (http://dexonline.ro/definitie/miruit).

[2] http://www.agerpres.ro/politica/2015/03/25/zgonea-important-este-sa-avem-un-regulament-care-sa-fie-favorabil-pentru-noi-toti-15-48-41 şi http://www.agerpres.ro/politica/2015/03/25/zgonea-catre-opozitie-sper-ca-intr-o-zi-sa-intelegeti-eroarea-in-care-ati-fost-astazi-17-45-11.