Congresul PSD: un „Oscar” pentru Adrian Năstase

Declarativ, comparaţia îi aparţine celui numit în titlul acestui comentariu: „Congresul PSD a fost un Oscar al politicii româneşti”, fiind făcută ieri, în prima zi a acestui eveniment politic. Pentru Adrian Năstase, fost premier al României şi, actualmente, un cetăţean eliberat condiţionat din închisoare, evenimentul deja se terminase, era la timpul trecut în momentul susţinerii declaraţiei.

„Firesc”, pentru a-l cita încă o dată. Vineri, 19 aprilie 2013, prima zi a Congresului social-democraţilor, datează calendaristic şi simbolic punctul culminant al unui film politic în care personajul principal anunţă happy-end-ul: „I’m back in town!”. Şi nu oricum, ci cu ovaţiile şi aplauzele din dotare. În acest film, delegaţii PSD din toată ţara sunt simpli figuranţi „aleşi pe sprânceană”, iar candidaţii la funcţiile din structura de conducere a partidului ating rangul personajelor secundare.

Care-i „ştirea” de la Congresul PSD? Că s-a reales Victor Ponta? Stasiologic vorbind, asta ţine de normalitate: un partid aflat la guvernare nu-şi sacrifică liderul, schimbându-l, mai cu seamă atunci când acesta e prim-ministru. Că, dincolo de micile excepţii ce confirmă regula, feudalismul local (sau, mă rog, regional de-acum înainte!) al baronilor ajunşi din nou la putere îşi exercită presiunea de tipul „omul şi funcţia”? Păi, e vorba despre garnitura ce conţine oameni care au contribuit, mai mult sau mai puţin, la triumful actual al celor „120 de ani de social-democraţie românească”. Că doamnele din PSD şi-au ales cinci reprezentante pentru cele cinci locuri de vicepreşedinte alocate Organizaţiei de Femei? Să fim serioşi!

La acest Congres, reflectorul a fost şi rămâne îndreptat spre personajul principal al filmului despre care pomeneam. „Oscar”-ul îi aparţine! Vorba vechiului şi noului preşedinte al PSD, premierul Victor Ponta, Adrian Năstase a ajuns „din nou aici, unde-i este locul”, de parcă ar fi plecat vreodată. Vreme de opt luni, cât a fost lipsit de libertate, Năstase şi-a pregătit (re)intrarea în scenă. Avanpremiera acesteia a avut loc în emisiunea lui Gâdea de la Antena 3, din săptămâna ce tocmai se încheie. Aparatul propagandistic a funcţionat perfect în proiectarea rolului de victimă. Un efect lesne sesizabil, drept exemplu: în tot dialogul ce a avut drept scop esenţial răspândirea credinţei (propaganda fides) în nevinovăţia lui Năstase nu s-au rostit niciodată cuvinte precum „închisoare” ori „puşcărie”, ci doar termenul „penitenciar”. O penitenţă a nedreptăţii (ştim noi de cine cauzată!), menită a trece în nefiinţă problema legală. Cât priveşte legea, omul Adrian Năstase nu e doar deasupra ei, ci dincolo de ea. Garantat Antena 3 şi, acum, garantat PSD.

„Am venit din prietenie”, a grăit fostul premier, actualmente un cetăţean eliberat condiţionat din închisoare. De-ajuns pentru ca toţi, sau aproape toţi cei care s-au perindat pe la „vorbitorul” Congresului PSD să cânte câte-o mini-odă. Marian Vanghelie a găsit o nouă oportunitate de a se substitui, retoric, justiţiei: „Cu toţii trebuie să spunem că Adrian Năstase a fost condamnat pe nedrept!”. Gabriela Vrânceanu-Firea a apăsat cu maximă presiune butonul pentru emoţii: „Am plâns şi am zâmbit, noi toţi, în această sală. Aş vrea ca fiii mei să semene cu Andrei!”. Momente şi schiţe au mai produs şi semnat Liviu Dragnea, Victor Ponta şi Ion Iliescu.

Este, într-adevăr, o mare „prietenie”. Şi ea e „dincolo de bine şi de rău”. Valorile morale s-au pierdut pe parcurs, ca şi principiile, în cei 120 de ani de social-democraţie românească, din care ultimii 23 au făcut ca oţelul acestei relaţii să se călească. A fost produs, însă, un film politic, ce are-un personaj de „Oscar”, film proiectat în faţa unui întreg Congres. Se anunţă şi o continuare: „Jos Băsescu!”. Din câte am înţeles de la preşedintele PNL, prezent la eveniment, poate fi vorba, totuşi, despre un program de guvernare.