Comisia Europeană a spus ”NEM” drepturilor colective ale minorităţii maghiare

UDMR, în fruntea luptei pentru ”salvarea” minorităţii maghiare

În sfârşit s-a trezit şi Europa că politicienii minorităţii maghiare au depăşit măsura, astfel încât Comisia Europeană a respins şmecheria politică denumită pompos ”Iniţiativa Civică Europeană Minority SafePack”, semnată, printre alţii, şi de UDMR. Se pare că Bruxelles a înţeles pericolul secesionist al unei asemenea iniţiative care cerea drepturi sporite şi lărgite pentru minorităţi.

Faptul că UDMR, prin liderul său Kelemen Hunor, a figurat la loc de cinste prin iniţiatorii ”Minority SafePack” nu cred că mai miră pe nimeni. Însăşi denumirea iniţiativei este o jignire la adresa ţărilor care oferă spaţiu larg de exprimare şi de manifestare minorităţilor, aşa cum e cazul şi cu România. Să propui un ”pachet de salvare” a minorităţilor făcând referire la o ţară care le acordă maghiarilor mai multe drepturi decât majorităţii este o ofensă adusă bunului simţ şi realităţii incontestabile. Dar atitudinea de victimă este arma cea mai la îndemână a politicienilor maghiari când vine vorba de a cere noi drepturi. Norocul nostru a fost că, din spatele ”salvării” minorităţii maghiare se iţea faţa extremistă a Ungariei, gata să transforme drepturile maghiarilor în conflict regional, motiv pentru care până şi oficialii de la Bruxelles, altfel foarte grabnici în a acccepta tot ce e împotriva României, şi-au dar seama că nu mai trebuie să dea apă la moară cozilor de topor mânuite de Viktor Orban care le dă şi aşa destule bătăi de cap.

Faptul că Bruxelles a spus, pentru prima oară, un ”NEM” hotărât ascensiunii politicii agresive a minorităţilor care îşi iau majoritatea ca ţintă şi ca adversar, înseamnă totuşi că agitaţia secesionistă maghiară şi nu numai are şi leac.

Respingerea ”salvării” minorităţilor privilegiate din mâinile majorităţii care asistă neputincioasă la parada drepturilor nesfârşite primite de minoritari este începutul normalităţii. Cred că mai degrabă majoritatea ar merita un ”SafePack” pentru a mai fi scutită de agitaţia necontenită a minorităţii care vrea neapărat să fie pe podium, să umple toată scena şi să domine majoritatea. Iar România oferă cel mai bun studiu de caz în acest sens. Ca dovadă că europarlamentarul UDMR Iuliu Winkler a adus ca argument al adoptării acestei iniţiative conflictul de la Târgu Mureş din 1990. Cred că acel conflict ar funcţiona mai bine ca argument al salvării majorităţii de furia minorităţii dezlănţuite, decât invers.

Oricum, liderii UDMR şi politicienii maghiari nu se vor opri aici. Urmează referendumuri pentru autonomie teritorială, precum şi multe alte iniţiative care să dea impresia că ei lucrează pentru comunitatea lor. Dar faptul că Bruxelles a spus, pentru prima oară, un ”NEM” hotărât ascensiunii politicii agresive a minorităţilor care îşi iau majoritatea ca ţintă şi ca adversar, înseamnă totuşi că agitaţia secesionistă maghiară şi nu numai are şi leac.