Papagalul, pasărea aceea cu penele colorate în galben, roşu, albastru, alb, verde şi ce-o mai fi, extrage din pachet lozul cel mai norocos şi cântă, sugrumată de emoţie adevărată, frumoasele sloganuri:

  • va curge miere dinspre Dobroieşti (un fel de Cotroceni de premier, fără seră şi muzeu, dar cu piscină) către poporul liberal, un pic şi spre cel stângisto - userist.  Ceilalţi să se gândească bine înainte de vot, să nu facă vreo prostie;
  • va creşte salariul minim cu 1 leu, cel mediu cu 2 lei, pensiile cu 3 lei, că merită, alocaţiile cu 4 lei, că era cazul, restul până la un milion se va distribui cum va dori doamna prim vicepreşedinte. Ea ştie atât de bine...;
  • Covidul va pleca pâş-pâş, cu coada între picioare, în urma măsurilor răvăşitoare (să potrivesc rima în pandemie, atât îmi mai rămăsese, restul, le-am încercat pe toate) pe care noii aleşi / şi aceiaşi aleşi / şi dintotdeauna aleşi le vor lua în secundele doi şi trei după anunţarea rezultatelor;
  • luminile de Crăciun se vor aprinde din nou feeric, în trei culori, în câte culori vrem,  în ianuarie şi februarie, acum să fim modeşti, un pic de întuneric nu strică nimănui, mai ales alegătorului;
  • un partid, acela cu trandafirii, promite că nu va mai face campanie electorală. Din empatie cu cei care au suferit şi suferă din cauza malversaţiunilor (am scris corect?) celor de la putere.

Ce băieţi buni şi sensibili! De parcă mai face cineva campanie pe clasic. Nu, acum poţi să închizi uşile, ferestrele, să dai drumul la câini.

Degeaba.

Candidatul îţi intră prin telefon, prin calculator, se infiltrează în cutia poştală, te aşteaptă agăţat pe stâlpul de la semafor.

Dar să continuăm. Să vedem ce ne arată Internetul, dacă deschidem, la întâmplare nişte site-uri de care sunt lipite afişe electorale virtuale. Doar cinci minute, atât:

  • 5 PROmisiuni pentru prima zi de guvernare... (le repetaţi sau le realizaţi?);
  • Credem într-o Românie sănătoasă (era culmea să credeţi într-una nesănătoasă);
  • Mişcăm România (încotro? sau nu contează?);
  • Spală-te frecvent pe mâini (woops, ăsta nu cred ca e pentru alegeri, dar parcă se potriveşte);
  • Dezvoltăm România (de acord, ţara aţi identificat-o, rămâne restul);
  • Siguranţa unui trai mai bun (e cu semn de întrebare sau cu punct?);
  • O Românie fără hoţie (de acord, problema aţi identificat-o, aţi greşita ţara. Iar câţiva din membrii proprii de partid trebuie să ceară extrădarea);
  • Acoperiţi-va nasul şi gura (iar am încurcat sloganurile, dar parcă, şi asta se potriveşte).

Acum, într-un registru mai serios.

Nu sunt nici primele, nici ultimele alegeri ţinute în condiţii speciale. Mereu a fost ceva, o emoţie postrevoluţionară, un referendum agăţat, un  vot negativ, un vot pozitiv, un exces de speranţă, o lipsă de idei care a influenţat alegerea noastră.

Întotdeauna vom vrea mult şi vom primi puţin. Iar, după câteva luni, majoritatea ne vom simţi trădaţi.

De această dată, noutatea este îndepărtarea fizică şi apropierea virtuală a partidelor şi candidaţilor lor de electorat. Adică de noi.

Va fi un vot impersonal, ca şi cum ai băga o cartelă în aparat ca să marchezi că ai ajuns la servici.

Poate ai fi dorit să îţi vezi candidatul din circumscripţia ta asudând din greu să-ţi ajungă la poartă, la uşă, să încerce să te convingă, să-ţi strângă rapid mâna, grăbit să meargă la o altă adresă.

Să-ţi cânte o melodie scurtă, din cele pe care le auzi uneori pe plajă, vara, când e cald şi vrei să-ţi faci poze pentru amintire.

De aproape, poate l-ai ”citi” mai bine, deşi încă nu s-a inventat scannerul care să afle când spun, sau nu, minciuni, politicienii.  

Aşa, te mulţumeşti cu ce primeşti când deschizi televizorul, sau calculatorul, sau telefonul, sau tableta, sau... oricum nu scapi.

Nici de data asta!