Coliva făcută din cuvinte

Am început comentariul publicat ieri pe site-ul „contributors.ro” invocând fotografia familiei pretins unite a conducerii PSD ieşită la declaraţii duminică seara, la scurtă vreme după ora 21.

Cine era în respectiva poză? Ce arătări? Ce personaje?

În primul rând, la mijloc, îmbrăcată în negru şi fără broşă, doamna Viorica Dăncilă. Gardată de doamnele Lia Olguţa Vasilescu şi Gabriela Firea, cu aerul unor prinţese războinice. În cel de-al doilea puteau fi zăriţi revenantul Codrin Ştefănescu, cu rânjetul lui inconfundabil de măcelar-şef, dar şi foştii miniştri Daea, Fifor, Teodorovici. Ultimii doi încă mai reprezentau, împreună cu d-na Dăncilă, linia întâi din conducerea partidului. Ce mai înseamnă ei astăzi, la nici 48 de ore după? Nimic, nada, nothingh, rien de rien. Adică resetaţii.

Absenţii, conspiratorii, indiferent că se cheamă Ciolacu, Bădălău, Stănescu, Arsene s-au mobilizat, au pregătit ceea ce trebuia să fie o acţiune fulgerătoare. Luni după-amiază lăsau să se înţeleagă că deţineau deja conducerea partidului, îi convocau siguri pe ei la ordine pe liderii din teritoriu, pregăteau cu asiduitate şedinţa de decapitare, negociau cu pistoalele pe masă, făceau vizite la domiciliu, ofereau funcţii şi posturi compensatorii. Pretindeau că salvau partidul. De cine şi de ce? În nici un caz de propria lor incompetenţă, agresivitate, de analfabetismul lor politic absolut egale cu cele ale celor care de azi dimineaţă sunt evacuaţii. Incompetenţă, agresivitate, analfabetism şi sete de putere mascate acum în acea celebră formulă a conducerii colective. Împrumutată din arsenalul vorbelor de clacă, lipsite de orice sens şi corespondent în realitate ale aparatcikilor din vechiul PCR. Marţi după-masă, V. V. Dăncilă a pozat în Ana Ipătescu sau în Sorin Grindeanu. Azi trimisă la plimbare, la şefia organizaţiei de femei respectiva spune cui o crede că a făcut un act de demnitate. Vorbe de clacă. Doar s-a văzut cu ochiul liber că totul s-a transformat într-o mizerabilă Ţiganiadă.

Însă nu despre ceea ce s-a întâmplat în CExN al PSD de ieri aş dori să scriu în editorialul de astăzi. Ci despre încă o fotografie. Aceea din studiourile televiziunilor aşa-zis prietene, în realitate aservite PSD. Că la România tv sau la Antena 3 se instalase doliul, că Ciutacii, Gâzii, Chiriacii, Stăneştii, Savaliucii, Badea aveau sufletele cernite, că de abia îşi stăpâneau cuvintele şi cu greu îşi reţineau lacrimile mi se pare cum nu se poate mai firesc. Îşi cam pierdeau locul de muncă, acela în care seară de seară trudeau la prostirea electoratului. Însă că acelaşi lucru se petrecea în studioul TVR, adică la Televiziunea publică, acolo unde mercenarii Ionuţ Cristache şi Livia Şerban-Iancu îi convocaseră şi adunaseră ca la priveghi pe Mihaiu, Nistorescu, Iaru, Dinescu, ultimii fiind doar doi dintre pesedizaţii  de la Academia Caţavencu, mai încolo şi pe Soviany şi, last but not least, pe Ion Cristoiu, acesta din urmă chemat să tragă concluziile şi să repună placa cu generalii, serviciile, Sistemul, mi se pare absolut inadmisibil. Fiindcă în respectiul caz e vorba despre o adunare de persoane plătite, prin intermediul casierei TVR, să laude, să proslăvească, să apere, să justifice toate ticăloşiile PSD.  

Ştim foarte bine că de ani buni, anii proşti ai României, TVR plăteşte oameni să facă politica stăpânilor ei de partid. A intervenit duminică seara vreo noutate? Da.  Cuvintele  acestor oameni aveau acum gust şi aromă de colivă. De capăt de drum. Respectivii ştiind foarte bine că subvenţia, plata, şperţul, mita cu aer de legalitate la care se dedulciseră din decembrie 2016 încoace sunt pe sfârşite.

Toate astea nu i-a împiedicat însă ca, mobilizându-şi ultimele forţe, să lanseze încă un atac la adresa preşedintelui Klaus Iohannis. Să susţină că acesta nici nu vrea, nici nu are cum să fie preşedintele tuturor românilor de vreme ce, în primele cuvinte rostite după aflarea rezultatelor alegerilor, s-a angajat să continue lupta împotriva PSD. Mai exact, împotriva pesedismului înţeles nu ca reflex, nu ca formă de existenţă a unui partid de stânga de care indubitabil România are nevoie, ci ca stare de spirit, ca boală care de 30 de ani încoace a ros puternic fiinţa României şi a românilor. Perpetuând mentalitatea comunistă a furtului, hoţiei, minciunii, a normalităţii promovării pe linie de partid, fără nici un merit, fără studii ori cu diplome falsificate, cu doctorate plagiate.

Marea problemă e că pesedismul nu e doar în specificul PSD. A intrat în ADN-ul politicianului român, al politicii dâmboviţene. Pesedismul s-a cuibărit demult în PNL şi el reprezintă principala primejdie aflată în calea reuşitei guvernului Orban. Din păcate, acelaşi pesedism a început să îşi arate deja colţii şi în USR plus PLUS. Şi tare mă tem că el se află şi în preşedintele Iohannis, duminică seara grijuliu să nu fie orbit de faruri. Pesedismul şi-a făcut cuib în fiecare dintre noi. Sau aproape .E cel mai grav lucru cu care întâmpinăm 30 de ani de la Revoluţie.

Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors.ro şi pe blogurile adevarul.ro