Coaliţia PSD-ALDE a găsit vinovatul pentru dezastrul ţării: Uniunea Europeană

Normele statului de drept, mecanismele democratice, respectarea libertăţilor şi drepturilor individuale, rânduiala juridică nu reuşesc să intre în graţiile coaliţiei PSD-ALDE, creând un mare disconfort faunei ce o alcătuieşte.

Strădania acestei coterii de a fenta justiţia, de a se eschiva dinaintea legii ― domolind codurile penale, anihilând pârghiile de anchetă, legalizând furtul, încurajând corupţia, amnistiind infractorii, suspendând atât pedeapsa, cât şi fapta (premieră mondială) ― este evidentă, se vede cu ochiul liber, fără ajutorul niciunui dispozitiv optic. Totul se face pe faţă: perseverent şi la lumina zilei. „Programul” de guvernare al coaliţiei PSD-ALDE fixează un singur ţel: jaful în tihnă, furtul sub oblăduirea legii ― fără repercusiuni punitive, fără tam-tam social, fără resentimente din partea poporului-victimă. De aceea modificările făcute legilor au ca ţintă mângâierea pe creştet a infractorului, nu salvarea victimei. Infractorului i-ar mai trebui nişte drepturi, victima are destule, ei îi sunt suficiente îndatoririle: oficiul de a fi victimă.

Dacă, până mai ieri, îşi justificau modificările aberante, invocând civilizaţia europeană, voinţa Europei şi stringenta armonizare cu legislaţia ei (informându-ne că protestatarii şi toţi acei „trădători” care se opuneau acestui „mareţ” demers sunt plătiţi de Soros şi fac, împotriva interesului naţional, jocurile unor forţe oculte), iată că, astăzi, după ce au fost săpuniţi şi traşi de urechi atât de Comisia de la Veneţia, cât şi de înalţii lideri politici europeni şi americani, aflăm că nu e bine să mai stăm în UE şi că întreaga omenire civilizată a devenit o forţă ocultă, care ne împiedică să ne vedem de „interesul naţional”: „independenţa” şi „suveranitatea” ― care, în accepţiunea haitei cocoţate la butoanele ţării, înseamnă corupţie şi jaf naţional. Nu-i exclus ca, mâine-poimâine, să auzim şi despre „independenţă” şi „suveranitate” că, între timp, au devenit ingredientele diabolice ale aceleaşi „forţe oculte” ce nu mai conteneşte a faulta  „interesul naţional”. Iar dacă, odată ieşiţi din UE, ni se va spune că însuşi interesul naţional este „forţa ocultă” ce stă de-a curmezişul „interesului naţional”, suntem capabili, la o adică, să părăsim şi planeta.

Ignoranţa semeaţă (stârnitoare de râs) a d-nei Viorica Dăncilă, pledoaria elucubrantă şi mojică a ipochimenului Dan Nica (el însuşi protagonist al unui dosar penal, pentru abuz în funcţie), atitudinea de ţaţă a mediocrei d-ne Norica Nicolai, din Parlamentul European, au avut ca ţintă nu liderii politici europeni, ci electoratul, susţinătorii de acasă. Aceştia nu au dorit să convingă Europa de nevinovăţia politicienilor români, de bunele lor intenţii, ci au vrut să convingă electoratul/susţinătorii nesăbuitei coaliţii de faptul că Europa (şi, în genere, omenirea) e răul cel mare al ţării. Uniunea Europeană e vinovată de halul în care a ajuns societatea românească şi nu corupţia şi jaful aşa-zişilor oameni politici de la putere. De aceea „prestaţia” lor a fost aplaudată de Liviu Dragnea, Călin Popescu Tăriceanu, Paul Stănescu etc. ― pentru a întări, în rândul mulţimii, pe de o parte, convingerea nevinovăţiei lor şi a bunelor intenţii politice, iar pe de alta, necesitatea renunţării la Uniunea Europeană (baubaul naţional, piaza rea, cauza tuturor relelor româneşti).

Ca să sacrifici viitorul unei naţii, ca să periclitezi destinul unui popor, pentru a salva o gaşcă de infractori, o şleahtă de parveniţi ce alimentează corupţia şi furtul, în România, este şi ticăloşie, şi prostie, şi trădare, şi mai mult decât toate acestea.

Ieşirea din Uniunea Europeană, pe scurt şi direct, ar însemna, în cele din urmă, falimentul ţării (cu tot ce înseamnă acesta şi prin toate etapele sale).

Aşadar, busolele aşa-zişilor noştri oameni politici au intrat de-a binelea în delir…

P.S. Cât despre referendumul trâmbiţat, nu voi avea vreme să merg… Nu pot avea încredere în „modificări” făcute de infractori, impostori, analfabeţi, mincinoşi ş.a.m.d. Aştept un nou referendum, care să-şi propună să măsoare opinia poporului (prin „Da” şi „Nu”), lansând întrebări de genul: „Doriţi să fiţi conduşi de infractori, de condamnaţi penal, de analfabeţi, de impostori?”, „Doriţi confiscarea extinsă a averilor dobândite ilicit?” ― şi alte asemenea, care chiar urmăresc binele societăţii, binele poporului.