Se plimbă pe mare cu şalupa şi se întâlneşte «întâmplător» cu o navă a Poliţiei de Frontieră, prilej de poze savuroase pe Facebook.

Apoi salt la munte, la Sibiu, unde îşi pune clopul anti-insolaţie şi se îmbrăţişează duios cu localnicii. Între timp, preşedintele are răgazul să tragă în guvernarea Ponta din toate poziţiile, arătând clar că actul de coabitare a căpătat valoarea hârtiei pe care a fost semnat.

Cum de a ajuns preşedintele atât de vocal, iar copleşitoarea  majoritate USL să nu-l mai sperie nici pe portarul de la Cotroceni?

În momentul cel mai critic al anilor săi de preşedinţie, votul din decembrie 2012 când a fost spulberat şi pus la cheremul unei majorităţi de 70%, Traian Băsescu a obţinut actul de coabitare care pur şi simplu l-a salvat din punct de vedere politic. Pacea de la Cotroceni nu a adus nimic pentru USL, pentru că USL câştigase deja totul. În schimb, preşedintele a obţinut garanţia exercitării puterilor sale în mod neîngrădit şi, mai ales, a impus majorităţii guvernamentale obligaţia de a nu mai inţia vreun proces de suspendare până la terminarea mandatului său.

Pentru a fi respectate asemenea condiţii, preşedintele a avut în spate angajamentul marilor puteri care veghează asupra României, SUA şi UE, adică Germania.

Fără aceste garanţii internaţionale, coabitarea nu ar fi fost semnată sau nu ar fi fost respectată nici măcar o săptămână. După învestirea Guvernului Ponta, Traian Băsescu a stat o vreme cu capul la cutie. Ba chiar a avut câteva cuvinte de apreciere la adresa premierului. Şi i-a permis, în generozitatea lui, să meargă la un Consiliu European. Asta a dat Băsescu în relaţia de coabitare. În rest, a câştigat timp.

Timpul este esenţial. Dacă, acum un an, preşedintele nu ar fi ieşit pe stradă nici în ruptul capului, lucrurile
s-au schimbat. Un politician ca Traian Băsescu ştie foarte bine să câştige pe greşelile adversarului. Un an de guvernare schimbă din percepţiile populaţiei, mai ales că laptele şi mierea nu au început să curgă peste ţară.

În prezent, Traian Băsescu nu se mai simte vizat direct de resentimentele oamenilor. A testat terenul, a ieşit să vadă care este situaţia, apoi, constatând că nimic neplăcut nu i se întâmplă, a luat-o din nou la picior.

Scăpat de presiunea opiniei publice, preşedintele a redeschis ostilităţile cu premierul Ponta. Vorbeşte despre schelete în dulap, despre afacerea murdară a privatizării CFR Marfă, se lansează într-o timpurie campanie electorală în favoarea noului său partid de suflet, Mişcarea Populară.

Până la sfârşitul mandatului său, Traian Băsescu nu va avea nicio reţinere să se desfăşoare în stilul care l-a consacrat în anii de preşedinţie. Nu degeaba le strigă liderilor USL să-l suspende, dacă îi ţin balamalele. Nu o pot face, prietenii lui Băsescu ştiu de ce. Lui Ponta i se vor găsi tot mai multe schelete, iar pe Băsescu îl va durea tot mai tare în clop.