Impostori, circari, iresponsabili, aventurieri, profitori cinici, jucători la ruletă şi mulţi proşti populează cancelariile lumii. Rezultatul este destrămarea odinii internaţionale, abandonarea regulilor şi plonjarea în haos.

Wofgang Ischinger, preşedintele Conferinţei de Securitate de la München, deschidea importanta reuniune punând o întrebare tulburătoare: „Cine va aduna piesele ordinii mondiale după ce aceasta va fi distrusă?“

Între timp, dezbaterile de la München s-au încheiat, dar nimeni nu a răspuns la întrebare. Participanţii au plecat acasă şi mai confuzi decât erau înainte sau cel puţin la fel de sceptici că lucrurile ar putea să o ia pe direcţia cea bună.

Cine să îndrepte situaţia?

Uitaţi-vă la Brexit! Un exemplu de incapacitate monumentală a unei întregi clase politice care îşi duce ţara într-o situaţie imposibilă.

Premierul David Cameron a promis înaintea alegerilor parlamentare din 2015 că va organiza referendumul privind Brexit, scopul evident fiind asigurarea a încă unui mandat. El a considerat că va potoli aripa radicală pro-Brexit din propriul partid şi că, după câştigarea alegerilor, ceea ce s-a întâmplat, configuraţia politică a noului Parlament îi va permite să scape de promisiune aruncând vina asupra aliaţilor politici de la guvernare. Nu s-a întâmplat aşa, socotelile de acasă nu s-au potrivit cu cele din târg!

Conservatorii se aflau la putere într-o alianţă cu Liberal Democraţii. Sondajele de opinie arătau că şi după alegeri va rămâne aceeaşi situaţie, cu o majoritate a Partidului Conservator împreună cu Liberal Democraţii. Dar conservatorii au avut un rezultat mai bun decât se aşteptau, în timp ce liberalii au înregistrat un eşec de proporţii, rămânând în Parlament doar cu opt locuri din cele 57 pe care le avuseseră până atunci. David Cameron a avut majoritatea necesară pentru a forma cabinetul şi a trebuit să-şi ţină promisiunile, adică renegocierea statutului Marii Britanii în Uniunea Europeană, ceea ce a obţinut, şi organizarea referendumului pe care l-a pierdut. A eşuat în tot ceea ce a plănuit şi a fost nevoit să-şi dea demisia. Îl locul lui a venit Theresa May. 

Asta nu-l împiedică să se plimbe liniştit pe plajele din Caraibe, unde, conform dezvăluirilor „Panama Papers“, tatăl său transferase sume semnificative, evitând plata taxelor către statul britanic. Senin şi împăcat cu sine, David Cameron mai dă din când în când câte un interviu în care spune că nu regretă nimic şi că a făcut ceea ce trebuia.

Acum, cu numai o lună şi ceva înainte de data ieşirii Marii Britanii din Uniunea Europeană, nimeni nu mai înţelege nimic. Ieşirea Marii Britanii din Uniunea Europeană a devenit un mare haos.

Parlamentul de la Londra respinge acordul negociat de premierul May şi îi dă apoi un vot de încredere premierului, după care îi respinge iarăşi toate iniţiativele prin care ar fi căutat o cale de ieşire din impas. Conservatorii sunt scindaţi, dar acelaşi lucru se întâmplă şi în sânul opoziţiei laburiste. Taberele sunt în război, pe principiul toţi împotriva tuturor. Promotorii plecării fără acord, adepţii celor care vor un acord şi partizanii celor care se opun Brexit-ului, cerând un al doilea referendum, nu dau semne că înţeleg ce se întâmplă şi că au vreo idee despre cum se poate ieşi dintr-o situaţie limită. Probabil se gândesc la o situaţie miraculoasă care va apărea chiar înainte ca ceasul să bată ultimul minut al prezenţei Marii Britanii în UE, pe 29 martie 2019.

Între timp, nimeni nu ştie ce se va întâmpla cu companiile, cu milioanele de oameni care lucrează în Regatul Unit, cu milioanele de britanici stabiliţi în Europa, cu graniţa irlandeză şi toate celelalte probleme cu care se va confrunta Marea Britanie în cazul unui Brexit haotic. Pare puţin? Lumea începe să se pregătească de ce e mai rău. 

Pentru autorii din spatele jocului de dezorganizare a lumii, lucrurile merg cum nu se poate mai bine. Haosul şi confuzia se înstăpânesc. Teoria idioţilor utili se dovedeşte încă odată funcţională. Cu cât e mai mare dezordinea, cu atât profitorii ei se simt mai puternici şi mai convinşi că nu vor avea de dat socoteală nimănui.