Cioloş joacă ultima carte în blocarea ordonanţei plagiatorilor. Ce şanse are

Cioloş joacă ultima carte în blocarea ordonanţei plagiatorilor. Ce şanse are

Premierul Dacian Cioloş a atacat la CCR ordonanţa plagiatorilor FOTO Inquam Photo

Cabinetul Cioloş a contestat „ordonanţa plagiatorilor” la Curtea Constituţională, invocând faptul că formularea actuală a legii, care le oferă posibilitatea celor cu doctorate de a renunţa voluntar la titlul de doctor, ascunde, de fapt, un posibil furt intelectual, care n-ar mai putea fi sancţionat din punct de vedere juridic.

Ştiri pe aceeaşi temă

Guvernul a contestat la Curtea Constituţională (CCR) Legea toxică votată săptămana trecută în Parlament, care, pe de o parte, a tăiat unei instituţii depolitizate – CNATDCU - dreptul exclusiv de a analiza plagiatele, iar pe de altă parte le oferă şansa celor cu doctorate de tinichea să renunţe singuri la titlurile academice, pentru a nu mai ajunge la judecata instanţelor academice sau chiar juridice.  E lesne de observat că Legea votată de majoritatea PSD, cunoscută ca „ordonanţa plagiatorilor”, îi va salva pe unii impostori academici - cei mai mulţi dintre ei din clasa politică - de ruşinea plagiatului.

Dar ce argumente juridice putea găsi Guvernul pentru a arăta că această lege este neconstituţională? În primul rand, Executivul aminteşte că titlul de doctor aduce anumite avantaje: avansare ierarhică, sporuri salariale şi scutirea de alte examene - cazul Victor Ponta, care, pe baza doctoratului, a fost admis automat în Baroul Bucureşti. Aşadar, arată Guvernul, cei cu doctorate plagiate le-au luat locul altora cu doctorate muncite. Pe scurt, avem o situaţie de discriminare generată de un furt, fie el şi intelectual.

„Ca urmare a simplei retrageri a titlului de doctor în urma <<renunţării>> titularului, se creează o situaţie de discriminare între persoanele care în urma selecţiei pentru realizarea anumitor lucrări de cercetare, ori la ocuparea anumitor posturi pentru care cerinţa de calificare prevăzută a fost deţinerea titlului de doctor, şi persoanele care au fost selectate deţinând acest titlu ca urmare a obţinerii lui ilicite ( furt intelectual- n.r.)”, invocă Guvernul în sesizarea trimisă la CCR.

Hoţul prins scapă nepedepsit

Pe lângă faptul că plagiatorii s-au bucurat de avantaje (cele mai multe financiare) după ce au furat ideile sau lucrarile altora, legea votată în Parlament îi scapă şi de efectele juridice ale acuzaţiei de furt. “Considerăm că efectul care va fi provocat de posibilitatea ca autorului unui plagiat să renunţe singur la rezultatul acţiunilor sale va fi contrar interesului protejării dreptului de proprietate al autorului operei.  Este ca şi cum s-ar permite autorului unui furt oarecare să scape nepedepsit prin simpul fapt al abandonării bunurilor furate. O astfel de situaţie nu repară atingerea dreptului de proprietate al autorului initial”, susţine Guvernul.

Prin decizia de a  renunţa singur la doctorat , un plagiator va bloca posibilitatea ca Ministerul Educaţiei sau o instanţă să dea un verdict oficial de plagiat în cazul lucrării sale. De aici se naşte următorul paradox: pe de o parte, cineva renunţă benevol la titlul de doctor – şi ce motiv ar avea să renunţe la cea mai înaltă recunoaştere academică dacă n-ar fi plagiat? -, dar pe de altă parte, nu i se poate pune ştampila de plagiator. Practic, o recunoaştere tacită a furtului, dar, totuşi, neoficială.  “Urmarea firească a <<renunţării>> ar trebui să fie declanşarea unei cercetări în urma căreia să se constate situaţia juridică a motivelor de renunţare şi, în măsura în care acestea constituie fapte ilicite, să se iniţieze demersurile pentru anularea titlului pe calea instanţei administrative, împreună cu toate actele subsecvente care au survenit ulterior, pentru înlăturarea tuturor efectelor produse”, arată Guvernul.

De asemenea, Executivul susţine că singura cale prin care se poate renunţa voluntar la titlul de doctor rămâne instanţa. “Dispoziţiile legii contenciosului administrativ consacră faptul că actul ( titlul de doctor- n.r.) nu mai poate fi revocat, întrucât a intrat în circuitul civil şi a produs efecte juridice, urmând ca autoritatea emitentă să solicite instanţei anularea acestuia”, aminteşte Guvernul. “Ordonanţa plagiatorilor” permite ca ministrul educaţiei să retragă “prin ordin” tiltlul de doctor la simpla solicitare a celui care vrea să-şi renege doctoratul.

Un alt argument invocate de Guvern este lipsa de claritate a legii aprobate de Parlament. Astfel, iniţial, ordonanţa de urgenţă de modificare a Legii Educaţiei, emisă de Guvernul Cioloş, avea doar două articole. În Parlament însă, s-au aprobat câteva zeci de amendamente, care au modificat substanţial legea, inclusiv prin înfiinţarea de noi instituţii. Modificările aduse nu au fost puse însă în concordanţă cu alte prevederi ale aceleiaşi legi sau cu prevederi din alte legi, astfel încât multe dintre noile prevederi devin lipsite de claritate sau imposibil de aplicat. Guvernul invocă alte decizii ale CCR, în care instanţa a sancţionat, ca fiind neconstituţionale, legi neclare sau lipsite de previzibilitate.

“Universitatea, judecător al propriei cauze”

Legea adoptată săptămâna trecută de Senat, în calitate de cameră decizională, oferă universităţilor autonomie totală în privinţa plagiatelor, tăind masiv din atribuţiile CNATDCU, instituţie depolitizată complet de Guvernul Cioloş, care funcţionează în subordinea Ministerului Educaţiei, condus de Mircea Dumitru, un ministru intransigent în chestiunea furtului intelectual.Guvernul se întreabă de ce universităţile nu au blocat tezele de doctorat plagiate înainte de a fi susţinute.

“Acordarea dreptului de a decide cu privire la retragerea unui titlu de doctor obţinut prin plagiat universităţii organizatoare a doctoratului nu asigură pe deplin exigenţele protejării dreptului de proprietate intelectuală al autorului a cărui operă a fost plagiată. Motivul esenţial este că o astfel de instituţie a eşuat deja în obligaţia sa de supervizare ştiinţifică a realizării tezei care a stat la emiterea titlului de doctor, astfel încât nu este de dorit ca tot ea să aibă cuvântul decisiv într-o nouă analiză a conformităţii operei respective.  Universitatea organizatoare este transformată într-un judecător al propriei cauze, ceea ce este inacceptabil”, susţine Executivul.

Marele câştig: amânarea legii

Indiferent dacă va avea sau nu sorţi de izbândă la CCR, sesizarea Guvernului blochează intrarea în vigoare a legii. Amânarea este cu atât mai importantă cu cat peste două luni sunt programate alegerile parlamentare care ar putea schimba majoritatea din Legislativ. Cam două luni este şi timpul estimat pentru soluţionarea cauzei Guvernului la CCR.
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: