Cine mai este Dumnezeu, în post-Iad?

Suntem în decembrie 2019. Mihai Gâdea îşi drege uşor glasul şi priveşte în drona-cameraman. În studiourile Antenei 3, atmosfera este apăsătoare, iar zecile de oameni adunaţi să-şi susţină candidaţii la prezidenţiale se foiesc, la reintrarea în emisie.

- Bine aţi revenit la ultima parte a celei mai importante dezbateri din campania pentru prezidenţiale. Am aflat lucruri incredibile în ultimele ore, iar campania a fost una absolut neaşteptată. Vom analiza aceste aspecte mai târziu, în platou, alături de invitaţii noştri, dar întâi să încheiem această dezbatere. Urnele se deschid în 72 de ore. După cum ştiţi, mai avem o singură întrebare de pus candidaţilor. Prin tragere la sorţi, doamna Firea răspunde prima. Acum voi alege întrebarea.

Un copil intră în platou cu un bol de sticlă plin de hărtii îndoite. Gâdea umblă cu mâna printre ele şi selectează o întrebare, după care îi zâmbeşte copilului. Citeşte hârtia despăturită şi îşi reţine un zâmbet. 

- Ultima întrebare este pentru doamna Firea şi vine din partea jurnalistului Bogdan Chirieac. În sală se aud chiote de bucurie, aplauze. Chirieac se ridică în picioare lent, fără încrâncenare. Candidata PSD îl zâmbeşte rece şi îşi atinge involuntar crucea de la gât, a treia oară în timpul serii. 

- Vă rog să păstrăm decenţa, cere moderatorul, privind critic audienţa. 

- Doamnă Firea, începe jurnalistul, încetinind cuvintele pentru greutate. În această epocă post-adevăr, post-Iad, ar spune unii dintre cei care mai sunt printre noi şi au supravieţuit Dezastrului pornit de partidul dumneavoastră, vă mai consideraţi credincioasă?

Firea zâmbeşte aproape enigmatic spre o dronă cu luminiţa roşie aprinsă. Ştie că acolo e principala cameră. Umerii îi coboară, vizibil relaxaţi. Sala s-a liniştit, toţi îi aşteaptă următoarele cuvinte. Este un moment mai cu greutate decât atunci când Băsescu jura pe biblie. 

- Vă rog să răspundeţi, doamnă, indică înţelegător moderatorul, după două momente de linişte expert alese pentru tensiune maximă.

- Dragi români, începe primarul general, este adevărat că ultimele evenimente au slăbit credinţa tuturor într-o viaţă mai bună, dar principiile mele rămân cele legate de credinţă şi familie. Da, încă mă consider credincioasă. Am ales să candidez ca independent tocmai pentru a susţine valorile cele mai de preţ ale românilor, cele care nu se schimbă niciodată. Este un simţ al datoriei pe care l-am avut din tinereţe şi care face parte din mine. Într-adevăr, bunul Dumnezeu a încercat românii în aceşti câţiva ani mai mult decât niciodată. Cu un zâmbet pe buze, sugerând o glumă, continuă: Am văzut chiar un sondaj în care majoritatea avea mai mare încredere în PNL decât în PSD, dar reiterez că datoria mea rămâne pentru familie, iar Dumnezeu a creat familia. Eu candidez independent tocmai pentru familiile de români. Am arătat că putem trăi în Bucureşti, deci putem face şi România să revină la adevărata ei valoare. Numai împreună putem reuşi, cu credinţă în Dumnezeu!

Într-un ropot de aplauze dintr-o parte a scenei, moderatorul indică spre contracandidat, cu o uşoară crispare, nerăbdător să încheie emisiunea. 

- Doamnă Kovesi, aveţi 30 de secunde. 

Laura Kovesi îşi schimbă neatent greutatea de pe un picior pe altul, lucru evident în faţa podiumurilor prea mici. Mâinile împreunate peste hârtiile din faţă trădează nesiguranţă, luminile studioului sunt parcă mai fierbinţi asupra ei, susţinătorii aleşi, mai tăcuţi. Este undeva în urma primei clasate cu peste 15 puncte şi este turul doi, iar şansele sale sunt foarte slabe fără o ieşire masivă la vot, într-un moment de graţie, de instinct politic care încontinuu o eludează. Să atace? Să schimbe ritmul? E ultima întrebare şi cel mai important moment din proaspăta sa carieră politică. 

- Doamnă Kovesi! Parcă latră moderatorul.

- Da. Domnule Gâdea, începe nesigură Kovesi. Priveşte în jos spre hârtii şi înapoi spre scenă. Cât timp am fost şefa DNA, am considerat că nimeni nu este mai presus de lege. Fiind stat laic, l-am considerat pe Dumnezeu un ajutor personal, nu unul instituţional. Face o pauză, înţelege că gluma a zburat peste capetele tuturor. Doamna Firea poate cere ajutorul lui Dumnezeu cât doreşte, românii au nevoie de justiţie, nu de implicare divină. Nu neg credinţa doamnei Firea, în ciuda faptului că a renegat partidul din care făcea parte. Chestiunile de caracter rămân la latitudinea electoratului să le judece. Priveşte spre Gâdea, care bate deja din picior, nerăbdător. 

Mai are câteva secunde. Dacă neagă că, pentru un timp, chiar ea a fost Dumnezeu în România, îşi neagă munca. Dacă recunoaşte, nemaifiind şefa DNA, înseamnă că susţine corupţia. Trebuie să mute discuţia de la Dumnezeu, fără să pară necredincioasă.

- Domnule Gâdea, şi eu mă rog şi sunt o femeie credincioasă. Un om credincios, se corectează repede. Poate că mântuirea vine de la Dumnezeu, dar preşedintele României e dat de oameni, oameni care s-au săturat de corupţie. Nu putem fi credincioşi fără să fim corecţi. Eu voi fi un preşedinte corect.

Se aud huiduieli către scenă, câţiva din audienţă îşi fac cruce. Moderatorul nu mai poate stăvili emoţiile şi să grăbeşte să anunţe finalul dezbaterii şi cheamă urlând comentatorii într-un studio alăturat, pentru a diseca răspunsurile. Mihai Gâdea este, totuşi, cu un uşor zâmbet pe faţă şi ochii îi lucesc în reflectoare.

Trei zile mai târziu, exit-poll-urile o dau câştigătoare pe Gabriela Firea cu 5 puncte.