Leşinăm, ne dăm ochii peste cap şi ne scuipăm în sân. Pe bune, ne supără chiar atât de mult sau doar o facem pe mironosiţele? Pe cuvântul nostru de onoare că noi, ăştia care ne uităm la politica românească ca şi cum ne-am uita la un meci de fotbal, suntem atât de deranjaţi de aceste manifestări şi că de mâine vom reacţiona în vreun fel? Pe bune că ce face Dragnea e atât de surprinzător? Hai să o luăm de la ultima întrebare...

Ce face Dragnea e atât de surprinzător? Adică tot ce face acum, omul a făcut şi înainte, fără a fi atât de vizibil ca până acum. Promitea, prostea şi aburea (l-am auzit azi pe Tăriceanu folosind cuvântul ăsta de la pupitrul Parlamentului) că va dezvolta judeţul, iar rezultatul este faptul că Teleormanul este unul dintre cele mai sărace judeţe din ţară. Şi-a pus gaşca în funcţii (la Teleorman), a promis chestiuni care nu au fost vreodată puse în practică şi puteau fi implementate doar de Jean-Luc Picard (vezi faptul că judeţul natal va fi legat de Bucureşti prin autostradă), şi-a construit o reţea de influenţă super-solidă şi a manipulat, ajungând şi la încălcarea legii. Şi-a dorit puterea şi când a ajuns la ea, a pus în aplicare ceea ce a ştiut el mai bine să facă ca s-o păstreze. Şi-a reuşit…

Suntem noi atât de deranjaţi de astfel de manifestări? Aş fi tentat să zic că nu, dacă am în vedere faptul că astfel de manifestări există, pe acest teritoriu, de sute de ani şi că reacţia civică încă se lasă aşteptată. Recitiţi, vă rog, publicistica lui Eminescu, Scrisoarea pierdută a lui Caragiale sau Ciocoii vechi şi noi a lui Filimon şi veţi descoperi că ceea ce ni se oferă acum nu este un meniu nou, ci chiar din contră. Aduceţi-vă aminte de pilele care-ţi făceau viaţa mult mai uşoară în comunism, de cunoştinţele de care aveai nevoie atunci când doreai sa-ţi cumperi un kilogram de cartofi în plus, de pachetul de Kent care era degrabă deschizător de uşi sau de modul în care era tratat, în clasa ta, colegul a cărui părinte era fiu de ştab local sau vânzător la magazinul alimentar. Rememoraţi cum părinţii noştri erau învăţaţi, şi ne învăţau să le urmăm exemplul, să fie umili în faţa celor care deţineau puterea locală, şi cum generaţia lor a ridicat la rang de valoare sintagma „capul plecat, sabia nu-l taie”. Aduceţi-vă aminte cum eram învăţaţi să nu ne spunem părerile şi să nu vociferam, cum trebuia (şi încă se practică acest lucru) să redăm cuvânt cu cuvânt rezumatele create de nişte specialişti ca să avem şanse să luăm un examen important în viaţă („opinia” noastră despre subiect nu era punctată decât dacă spuneam ce au zis specialiştii în comentariile respective), şi mai ales cum trebuia să stăm cuminţi, cu mâinile la spate, pentru a fi consideraţi elemente bune pentru societate. Încercaţi să faceţi legătură între aceste comportamente învăţate şi realitatea conform căreia societatea românească înghite ceea ce „puterea” îi livrează ca adevăr, fără să gândească că omul învestit cu puterea poate manipula, greşi sau folosi instrumentele din dotare pentru a-şi consolida poziţia.

Că ne place sau nu, corupţia, coruperea, toleranţa la furt, minciuna, nepotismul etc. au devenit parte din cultura românească, prin cultură înţelegând tot ceea ce transmitem către generaţiile viitoare şi nu este genetic.

Românul este super-tolerant la furt, minciună şi nepotism, mai ales atunci când acestea sunt practicate de cei ce sunt văzuţi drept „lideri”.

Să stai cu mierea pe degete şi să nu bagi în gură e o prostie”, să-ţi foloseşti puterea pentru a-ţi ajuta apropiaţii, să „uzi grădina ta şi pe urmă a celorlalţi”, să fii conştient de faptul că „maieul îţi este mai aproape decât cămaşa” şi mai ales de faptul că „trebuie sa baţi fierul cât e cald” sunt valori care ne sunt transferate de mici şi pe care ni le asumăm. Că ne place sau nu, corupţia, coruperea, toleranţa la furt, minciuna, nepotismul etc. au devenit parte din cultura românească, prin cultură înţelegând tot ceea ce transmitem către generaţiile viitoare şi nu este genetic. Iar Guvernul Dragnea, pardon Grindeanu, ne reprezintă, fiind după chipul şi asemănarea noastră. Vrem să schimbăm ce se întâmplă cu ţara noastră? Trebuie să începem prin a ne schimba noi înşine...