Cine a fost mai întâi, Săftoiu sau Băsescu?

Dezvăluirile din cartea „Cronică de Cotroceni” scrisă de Adriana Săftoiu despre perioada petrecută alături de fostul preşedinte Traian Băsescu au stârnit pe lângă valul de emoţii şi controverse, o dezbatere neaşteptată centrată în jurul unei problematici exotice pentru politica noastră.

Dincolo de valoarea literară şi istorică a cărţii, s-a născut întrebarea dacă Adriana Săftoiu avea dreptul moral să scrie „de rău” despre omul de stat pe care l-a slujit.

Fanii lui Traian Băsescu, dar şi unii jurnalişti, s-au năpustit asupra Adrianei Săftoiu înjurând-o în fel şi chip pentru că şi-a permis să muşte mâna care a hrănit-o. Din punct de vedere legal, Săftoiu în calitatea sa de fost consilier la Cotroceni, mai precis de purtător de cuvânt, nu avea obligaţia să păstreze tăcerea, dar nu se cade, au spus aceiaşi „băsişti”, să dai din Palat. 

Genul acesta de scrieri nu datează de ieri, de azi.  Oameni de încredere care au trăit pe lângă personaje politice de prim rang din toate timpurile au oferit pagini  importante întru îmbogăţirea istoriei. Memoriile Adrianei Săftoiu fac acelasi lucru: ne ajută să cunoaştem un Traian Băsescu, în intimitatea lui, dincolo de machiaj.  Un preşedinte cu bunele şi relele lui, privit de o oglindă onestă, pentru că nu cred că Săftoiu a inventat ceva.

Adevărul, chiar dacă nu întotdeauna convenabil, prezintă un Traian Băsescu nu departe de imaginea sa publică. Şi atunci, de unde supărarea „băsiştilor”? Unde e imoralitatea Adrianei Săftoiu? Pentru că şi-a permis să scrie cu subiect şi predicat despre Elena Udrea ca despre o slăbiciune a Preşedintelui, care s-a transformat în vulnerabilitate? Sau pentru că a vorbit deschis despre toanele unui lider care avea să conducă România, timp de 10 ani?

Adriana Săftoiu nu a dezvăluit secrete de stat majore şi nici nu i-a făcut un portret monstrous de dictator lui Traian Băsescu. Nu, de asta s-au ocupat televiziunile Antena 3 şi România TV sau alte publicaţii pe care un purtător de cuvânt bun ar fi avut misiunea să le îmblânzească.

În ce priveşte întrebarea: „Cine a fost mai întâi? Băsescu sau Săftoiu?” e o meteahnă veche românească de a trata consilierii, sfetnicii de preţ ca pe nişte slugi sau, dacă vreţi, ca pe menajere. Orice colaborator priceput şi onest al unui lider politic îşi pune amprenta asupra evoluţiei sale şi trebuie respectat ca atare.

De final, să punem în antiteză imaginile de la lansarea cărţii Adrianei Săftoiu, la tîrgul BOOKFEST,  unde au participat numeroşi jurnalişti şi politicieni de prima mână, foşti băsişti (Vasile Blaga, MRU, TRU, Ioana Lupea, Sorina Matei ş.a.), cu imaginea de la B1 a lupului singuratic Traian Băsescu care declar  a că singurele persoane de încredere i-au rămas familia şi Elena Udrea. Aşadar, Băsescu sau Săftoiu?