Cinci săptămâni până la alegeri. Analiza frontului electoral
0
Aşteptările legate de Preşedinte şi de justiţie arată o credinţă pentru un silver bullet, pentru construirea într-o singură zi a ceea ce nu s-a făcut în ani de zile. O Românie întreagă aşteaptă nu un Preşedinte, ci o lebădă neagră, s-ar putea zice.
Ca şi restul săptămânii, debutul campaniei electorale a însemnat mai degrabă agitaţie din partea mass-media decât a candidaţilor. Sentimentul este cel al unei amorţeli instalate chiar de la începutul bătăliei. Având în faţă fie candidaţi care nu au niciun interes să tureze motoarele, fie candidaţi care nu-şi pot depăşi consistent limitele, România aşteaptă acel ceva care să bulverseze şi să dinamizeze alegerile.
Cu cinci săptămâni înainte de a vota în turul al doilea al alegerilor prezidenţiale, Smart Politics continuă decriptarea frontului electoral, insistând asupra a ceea ce ar trebui reţinut din ultimele şapte zile şi pe ce ar putea aduce săptămâna următoare.
Peisajul politic – perspective
În lipsa unor dezvoltări, tema ofiţerului acoperit a intrat în adormire. Afirmaţiile pe care le mai face, cu o constanţă care merită subliniată, Robert Turcescu au început să fie analizate mai degrabă în cheie personal-tabloidă, impactul unor posibile gesturi ale jurnalistului fiind deja minimizat. Chiar dacă ancora comunicaţională există, credibilitatea sursei este tot mai scăzută
În aceste condiţii, în prim-planul dezbaterii politice şi electorale s-a instalat scandalul Microsoft. Ceea ce procurorii au stârnit la sfârşitul săptămânii trecute a început să producă efecte instituţionale, Camera Deputaţilor, Senatul şi Preşedinţia fiind chemate să avizeze cererile DNA. Mai mult, scurgerea în presă a unor declaraţii ale martorilor a permis naşterea unui întreg imaginar legat de politica românească.
Parlamentul este din nou în defensivă comunicaţională. Opţiunea exclusivă pentru acţiuni în teritoriu, parlamentarii urmând să nu mai aibă şedinte în plen şi în comisii, a fost imediat asociată cu dorinţa de a tergiversa cererile procurorilor şi de a veni cu un răspuns după 16 noiembrie. Ştiut fiind bilanţul Legislativului în astfel de chestiuni, mulţi au tras concluzia că, odată momentul electoral depăşit, solicitările vor fi respinse.
Ieşirea Preşedintelui de vineri a consolidat percepţia negativă despre Parlament. Fiind de acord să dea undă verde cercetărilor în cazul a cinci foşti miniştri, Traian Băsescu a crescut presiunea asupra celor două Camere. În plus, s-au reţinut aluziile despre calitatea în dosar a primului-ministru (în contextul unei poziţii a DNA venite marţi), dar şi insistenţa cu care Preşedintele s-a referit la elemente puse la dispoziţie de procurori.
În lumina a ceea ce a dezvăluit presa, o dezvoltare a dosarului l-a privit pe fostul soţ al candidatei Elena Udrea, care astfel a trebuit să se justifice în prezenţele sale TV. Chemată la DNA într-un alt dosar în calitate de martor, candidata PMP s-a văzut prinsă într-un context care nu are cum să îi slujească electoral.
Declaraţiile de la Washington ale Victoriei Nuland au devenit un bun prilej pentru presa de dreapta şi pentru politicienii acestei zone ca să-l atace pe Victor Ponta, asociat, în opinia acestora, cu comportamentul anti-democratic al lui Viktor Orban. Este de reţinut şi întâlnirea privată pe care Preşedintele a avut-o cu premierul Ungariei chiar după discursul oficialului american, Traian Băsescu simţind în acest context nevoia de a se explica public. Oricum, se poate constata consolidarea unui narativ anti-Ponta în rândul dreptei, care va fi folosit cu precădere între cele două tururi ale prezidenţialelor.
În ceea ce-i priveşte direct pe candidaţi, săptămâna care se încheie a fost una a lansărilor proiectelor prezidenţiale. Klaus Iohannis a prezentat luni la Parlament proiectul "România lucrului bine făcut". Alături de Gabriel Liiceanu, Monica Macovei a făcut public miercuri programul "Să nu ai alt stăpân decât cetăţeanul", iar Elena Udrea a făcut acelaşi lucru joi, dintr-o hală dezafectată din Bucureşti (programul "România Frumoasă").
Începutul campaniei electorale a însemnat deplasări prin ţară ale candidaţilor, locurile alese având valoare simbolică. Victor Ponta a mers la Sibiu, pe teritoriul lui Klaus Iohannis. Candidatul ACL a mers la Craiova, în judeţul Dolj, acolo unde PSD are una dintre cele mai puternice organizaţii din ţară. Elena Udrea a ajuns în Mehedinţi, prilej pentru a-l ataca pe premier pe tema Duicu. S-a mers în bârlogul adversarului, am putea spune. Pe de altă parte, Macovei s-a aflat la Timişoara, căutând să-şi aproprieze simbolistica civico-revoluţionară.
Ca un punct final, trebuie menţionat anunţul de la Timişoara al lui George Maior. Dorinţa acestuia de a-şi da demisia din fruntea SRI pentru a-i da ocazia noului Preşedinte să-şi aleagă echipa întăreşte percepţia conform căreia următoarea sa slujbă va fi la Palatul Victoria.
Actorii individuali şi comunicarea – mizele şi raţionamentele
Victor Ponta îşi urmăreşte strategia, menită să arate compatibilitatea sa cu funcţia prezidenţială. De fapt, liderul PSD se comportă deja ca un Preşedinte, dorind să consolideze percepţia din mintea multora că jocurile sunt făcute. Privilegierea dimensiunii externe este cea mai bună dovadă. În ultima săptămână, Victor Ponta s-a întors din SUA, a acordat un interviu CNN, a fost la Kiev pentru o trilaterală cu premierii Ucrainei şi Moldovei, a participat la Forumul Mării Negre şi a vorbit cu cei de la Corriere della Sera. Aceste acţiuni au făcut să treacă în plan secund dimensiunea guvernamentală (mai ales rectificarea bugetară din această săptămână). Faptul că s-a lăsat atras în speculaţiile jurnaliştilor despre viitorul premier face parte din aceeaşi logică.
Dosarul Microsoft reprezintă o provocare comunicaţională pentru liderul PSD, în funcţie de paşii următori ai procurorilor. Răspunsul DNA a pus capăt speculaţiilor despre o eventuală implicare a sa în dosar, dar insinuările Preşedintelui Băsescu menţin interesul media. De asemenea, implicarea unor lideri ai PSD ar putea fi o presiune suplimentară pentru premier, atacat dinspre dreapta pe tema influenţei baronilor locali asupra sa.
Klaus Iohannis a debutat în forţă în această săptămână, prin prezentarea proiectului prezidenţial şi prin mai multe apariţii TV. Ca şi până acum, candidatul ACL caută şi reuşeşte să se impună tot mai mult drept adversarul lui Victor Ponta pentru turul al doilea. Chiar dacă prestaţiile sale publice nu sunt printre cele mai convingătoare, naturaleţea în livrarea mesajelor nefiind în mod cert un punct forte, Iohannis are un discurs coerent cu propria personalitate, căutând să-şi expliciteze poziţionarea împotriva unei politici a "vorbelor" şi să devină tot mai combativ în raport cu candidatul PSD. Situaţia devine mai complicată atunci când apar gafe precum cea de la Adevărul Live cu ofiţerii acoperiţi.
Iohannis urmăreşte să dezvolte şi alte dimensiuni al personalităţii sale politice, să dea şi alte contururi narativului prezidenţial. Aşa se explică şi lansarea vineri la Sibiu a cărţii autobiografice "Pas cu pas", o tactică de campanie cu rezonanţe americane, care a fost folosită în 2009 şi de Mircea Geoană. Problema pentru candidatul ACL este timing-ul. Cartea ar fi trebuit să fie gata încă din vară şi să-i permită candidatului dezvoltarea precampaniei în jurul său. Acum există pericolul cacofoniei cu programul prezidenţial.
O ameninţare pentru Iohannis este poziţia lui Antonescu, prezent consistent în ultima săptămână în mass-media. Declaraţiile fostului Preşedinte PNL au consolidat narativul PSD despre o alunecare în zona discursului băsescian a candidatului ACL. Atacurile venite din interior sunt cele mai periculoase şi pot demobiliza părţi importante ale electoratului liberal.
Monica Macovei are o campanie consistentă, cu mult peste potenţialul său aşteptat. Ultima săptămână i-a permis să fie foarte prezentă şi să se ridice peste nivelul de independent cotat la cel mult 5% în sondajele de opinie. Ideea unui referendum, prin scrisoarea trimisă către Traian Băsescu, poziţionarea în afacerea Microsoft şi decalogul său prezidenţial au avut parte de o bună acoperire mediatică. Tendinţa este aceea de a imagina paşii în politică ai Monicăi Macovei post-alegeri prezidenţiale.
Elena Udrea are dificultăţi în a asigura coerenţă şi acceptabilitate pentru campania sa. Atenţia media de care beneficiază nu este însoţită uneori de cele mai bune opţiuni strategice. Mizarea pe dimensiunea de gen în execuţii grafice precum cea cu "Bună pentru educaţie, Bună pentru România" poate avea efecte neaşteptate şi nu tocmai pozitive. În plus, candidata PMP încearcă să iasă din zona în care este confortabilă politic, aşa cum a fost cazul lansării din fosta fabrică de la Republica. Această schimbare bruscă de imagine politică ar putea genera probleme în rândul electoratului lui Traian Băsescu căreia i se adresează. Dincolo de nuanţe şi tactici, Elena Udrea ar trebui să rămână coerentă cu profilul politic pe care şi l-a construit. În plus, doamna Udrea a avut parte de o săptămână agitată în ceea ce priveşte planul justiţiei, implicarea lui Dorin Cocoş în afacerea Microsoft şi prezenţa la DNA punând-o într-o defensivă comunicaţională evidentă.
Călin Popescu - Tăriceanu are dificultăţi tot mai mari în a-şi face campania vizibilă. Dincolo de etichetele lipite de adversari, fostul premier are nevoie de o declinare mai clară a proiectului său prezidenţial şi de un narativ mult mai bine ţintit.
Fostul şef al SIE, Teodor Meleşcanu, a dispărut practic de pe radarul mediatic, campania sa fiind inexistentă.
Cel puţin în zona televiziunilor de ştiri, candidatul PER are, surprinzător, o vizibilitate foarte bună a campaniei electorale.
Cine a pierdut şi cine a câştigat săptămâna. Impact strategic
Fiecare săptămână în care dinamica nu se schimbă fundamental este câştigată pentru Ponta şi Iohannis. Astfel, poziţionările celor doi devin relevante mai degrabă din perspectiva celui de-al doilea tur.
Cei doi trebuie doar să îşi mobilizeze electoratul şi să construiască punţi cu alegători din zone esenţiale pentru marea bătălie din 16 noiembrie.
Monica Macovei are un start consistent de campanie, în care reuşeşte să se definească bine ca personaj politic. Declaraţiile de susţinere pe care le primeşte din diferite zone (începând cu Tolontan şi terminând cu Cristi Preda) dau încredere şi vizibilitate gesturilor sale. Provocarea sa este să lupte în acelaşi fel până la capăt, dar să fie capabilă să definească o miză post-alegeri prezidenţiale
Tăriceanu şi Meleşcanu au pierdut mai degrabă ultima săptămână. Tăriceanu a tras prea devreme şi în gol glonţul suspendării Preşedintelui, iar Meleşcanu nu reuşeşte să aducă la lumină o campanie croită până acum după tipare din cărţile lui John le Carré.
Perspective pentru săptămâna care urmează
România încă aşteaptă ieşirea Preşedintelui care să lămurească subiectul candidatului acoperit. Până acum, după ce a amorsat bomba, Traian Băsescu a fost extrem de reţinut, ieşirile sale publice fiind foarte controlate. Întrebarea este cât mai poate Preşedintele să tacă pe acest subiect.
Pe aceeaşi linie, încă se aşteaptă dezvăluiri şi acţiuni din zona justiţiei care să bulverseze campania electorală. Jurnaliştii din zona de dreapta insinuează că vom avea cutremure politice în următoarea săptămână.
Aşteptările legate de Preşedinte şi de justiţie arată o credinţă pentru un silver bullet, pentru construirea într-o singură zi a ceea ce nu s-a făcut în ani de zile. O Românie întreagă aşteaptă nu un Preşedinte, ci o lebădă neagră, s-ar putea zice, dacă ar fi să glumim amar.
Altfel, cu candidaţii porniţi în turnee electorale, vom asista la atacuri de la distanţă şi la vânarea gafelor. Campania anti-plictiseală despre care vorbeam la un moment dat s-ar putea să fie o iluzie.
Se încarcă comentariile...
