Stilul articolului publicat pe Sputnik este extrem de cinic, virulent şi chiar violent, adesea.

Analiza titlului

Titlul articolului este ”Obrăznicia lui Zuckerman pune România în pericol! Are şi un interes personal (material)?”. Este o afirmaţie neacoperită, care califică acţiunea ambasadorului american de a-şi exprima opinia faţă de compania Huawei şi perspectiva activităţii acesteia în România, drept ”obrăznicie”. Titlul îşi propune să genereze scandal prin două afirmaţii: că Adrian Zuckerman generează pericol la adresa României şi că ar avea un interes material.

Vezi si Check Media: Tehnologie, Pandemie, Minciuni şi Propagandă - Partea I

Context

În editorialul ”Huawei merge în direcţia greşită – corupţie, infracţiune şi comunism”, publicat pe site-ul ambasadei SUA la Bucureşti, Adrian Zuckerman numeşte Huawei ”inculpată pentru furt de proprietate intelectuală, conspiraţii, fraudă cibernetică, fraudă bancară, afaceri necinstite sau pentru că a ajutat Iranul să evite sancţiunile menite să oprească ţara de la finanţarea terorismului.” Potrivit reprezentantului SUA, problemele Huawei nu s-ar reduce doar la cele legate de acţiunile guvernului care o controlează, ci s-ar referi şi la modul în care compania însăşi lucrează: ”Pe lângă nenumăratele acuzaţii penale împotriva companiei şi a filialelor sale, Huawei nu are o structură transparentă a acţionariatului său, este profund neetică şi nu poate fi trasă la răspundere de niciun sistem judiciar imparţial din China.” Ambasadorul SUA invocă tratamentele degradante aplicate de regimul comunist chinez uigurilor şi locuitorilor Tibetului, încălcarea drepturilor omului în Hong Kong, ca argumente pentru respingerea companiei Huawei, controlată de statul chinez, din proiectele de implementare a tehnologiei 5G în România. Diplomatul aminteşte memorandumul bilateral româno-american privind 5G semnat în 2019 la Washington, din care, potrivit spuselor sale, prim-ministrul Ludovic Orban a făcut ”un pilon de susţinere a platformei de securitate cibernetică”.

Fals narativ

Textul publicat în Sputnik debutează prin insultarea ambasadorului SUA la Bucureşti. Imediat după titlu, care conţine numele de familie al diplomatului, urmează un imaginar citat din Corneliu Vadim Tudor: ”Dragă Adrian, noroc că nu au cum să te dea chinezii în judecată, pentru că nu ai aşa ceva” - i-ar fi replicat Corneliu Vadim Tudor.” Chiar din debutul textului, aflăm că Zuckerman este ”aşa zisul ambasador al SUA în România”, sau chiar ”Zăhărel”, după cum îl numeşte un ”amic” al autorului. Acelaşi amic mai pretinde că Zuckerberg ar avea un interes material propriu în afacerea 5G: ”de fapt, Zahărel (aşa îi spune amicul meu ambasadorului), are un mare interes – digitalizarea a tot ce înseamnă Justiţie şi Interne. Toate să se facă prin cei pe care îi reprezintă”. Prin urmare, suntem puşi în situaţia să credem ceea ce afirmă un ”amic” nenumit, anonim, al autorului. Pe care putea, la fel de bine, să-l inventeze. Numai că autorul invocă un alt izvor, mai credibil, după cum probabil consideră: fostul diplomat şi europarlamentar Adrian Severin. Într-un editorial publicat de Cotidianul, Severin afirmă, la fel, ”pe surse”, că Adrian Zuckerman ar fi fost susţinut pentru postul de ambasador la Bucureşti de către ginerele preşedintelui Donald Trump, Jared Kushner: ”Unul dintre marii finanţatori ai campaniei lui Donald Trump a fost şi rămâne Commercial & Industrial Security Corporation (CISCO), conglomerat multinaţional şi lider mondial în domeniul IT, specializat în realizarea reţelelor de securitate cibernetică. Jared Kushner, consilierul şi totodată ginerele Preşedintelui american, este cel care ţine legătura dintre administraţie şi donatorii săi şi care a susţinut candidatura lui Adrian Zuckerman (Zaharescu) pentru funcţia de ambasador al SUA în România”.

 

Vezi si Check Media: Tehnologie, Pandemie, Minciuni şi Propagandă - Partea a II-a

Autorul aduce o serie de citate din editorialul lui Zuckerman, pe care le comentează ironic, şi apoi face o serie de învinuiri la adresa Statelor Unite: „Dacă vorbim de istorie… păi când ne-au asigurat SUA ”securitatea”?! Când ne-au bombardat Capitala sau sondele de petrol? Când NU au recunoscut România Mare? Când plăteau posturi de dezinformare ca să producă destabilizare şi false iluzii de ”libertate”? Sau poate când soldatul lor îl ucidea pe artistul Teo Peter şi românilor nu le era permis să judece? Sau când americanii făceau sex cu minore, dar ancheta se oprea? Sau când arestau români care îndrăzneau să se bage şi ei, legal, în comerţul cu arme? Sau… multe altele!”.

Mai grav este că autorul ia în derâdere crimele regimului comunist chinez în regiunea Xinjiang, împotriva populaţiei de etnie uigură, minimizându-le importanţa şi practicând un whataboutism în raport cu acţiunile SUA împotriva amerindienilor, un procedeu pereferat al propagandei ruse: ” Culmea, Zuckerman amestecă Revoluţia culturală maoistă  sau ”Comportamentul Chinei în Tibet” cu Huawei, apoi bagă şi o tocăniţă de uiguri şi nişte drepturi ale omului din Hong Kong!

Păi de ce nu amesteci Apple cu masacrul indienilor, vieţile africanilor BLM sau antisemitismul diverselor perioade americane? Ar trebui să nu mai lucrăm cu compania Ford, fondată de un mare antisemit?! Sau să-i ocolim pe petroliştii americani cu finanţările trimise de branşa respectivă lui Adolf Hitler, la începuturile sale? Finanţări fără de care poate şerpişorul nu se transforma în balaur?...”

Tacâmul ofenselor şi învinuirilor nu ar fi fost complet fără inserarea în text a altui clişeu preferat al narativului anti-occidental din România – inocentarea comuniştilor şi glorificarea lui Nicolae Ceauşescu: Să mai amintim că, în finalul articolului său,  Zuckerman spune că ”Mult prea mult din trecutul acestei ţări a fost furat în secolul 20 de comunişti – străini şi locali – şi de către supravegherea continuă”. Îi amintesc că respectivii comunişti s-au instalat aici cu acordul SUA. Apoi, în final, comuniştii români nu au furat România, şi nici cei ruşi – ci dezastru au produs unii care au domnit o perioadă de vreo 10 ani, fiind apoi zburaţi de patrioţii Gheorghiu Dej şi Nicolae Ceauşescu. Apropo – poate ne spune ambasadorul cu ce se ocupa familia sa în România anilor 50? Că am înţeles că, ulterior, au devenit prieteni cu Ion Iliescu. Ţărănist, desigur!... Nu, dragă ambasadorule, comuniştii lui Ceauşescu au lăsat o ţară bogată, pe care acum au pus mâna americanii – pe CNE Cernavodă şi pe multe altele.”. Mitul bogăţiei României în timpul regimului comunist, al patriotismului lui Ceauşescu, comuniştii care nu au furat România – în ciuda sistemului SOVROM-urilor – toate acestea vin să completeze tabloul unor învinuiri lipsite de substanţă şi menite unui anumit public, consumator de asemenea panseuri.

În schimb China beneficiază de o caracteristică mult mai bună decât SUA: ”De cealaltă parte, China a fost alături de România, ajutându-ne de câteva ori la greu! China este cel mai mare investitor mondial, pe când SUA au însemnat pentru noi doar o grupare de profitori, care ne pun pe masă facturi uriaşe sub pretextul ”vă apărăm”. Ne apăraţi… de ce  şi de cine?” Nu aflăm nimic despre când şi cum ne-a ajutat China la greu, în ce mod a fost China alături de România. Însă, din ultima frază a textului, aflăm că această ţară ne-ar ajuta de peste şapte decenii: ”Oare suntem chiar nebuni să-i permitem personajului (ambasadorul Zuckerman, n.n.) să ne strice relaţiile cu cel mai puternic investitor mondial al momentului – şi cu un partener de nădejde, vreme de peste 70 de ani?!”

Date factuale

Adrian Zuckerman nu este ambasadorul oricărui stat, ci al Statelor Unite ale Americii, partener al României în NATO şi partener bilateral strategic. Privind implementarea standardului 5G în telecomunicaţii, SUA are o poziţie faţă de participarea unei companii chineze, nu doar în România, ci şi în alte ţări partenere. Guvernul american îşi exprimă îngrijorările cu privire la riscurile de securitate pentru România, având în vedere comportamentul ostil al Chinei, responsabilă pentru atacuri cibernetice asupra unor infrastructuri sensibile din zeci de ţări ale lumii. China încearcă să fragmenteze unitatea statelor occidentale coalizate în structuri precum NATO şi Uniunea Europeană, acţiunile ei cuprind diferite paliere, iar escaladarea confruntării este o consecinţă a politicii ostile atât faţă de vecinii ei, cât şi faţă de largi grupuri de populaţie din interiorul Chinei. Statul chinez caută să submineze valorile democratice la nivel global, aducând ţări întregi în dependenţă politico-economică faţă de Beijing prin intermediul aşa-zisei ”diplomaţii a datoriilor”. Toate aceste lucruri indică faptul că atât guvernul chinez cât şi companiile aflate în dependenţă faţă de acesta nu sunt nişte parteneri adecvaţi de afaceri pentru o ţară cum este România. Ceea ce a şi afirmat ambasadorul SUA la Bucureşti, exprimând o poziţie a guvernului ţării sale faţă de o chestiune dintr-un stat aliat, partener strategic şi prieten.

Tehnica dezinformării

Toată structura textului e construită pe denigrare şi whataboutism, luând în derâdere tezele editorialului lui Adrian Zuckerman, insultându-l – adică practicând un ad hominem fără perdea – şi contrapunând comportamentului ostil al Chinei, care afectează astăzi milioane de persoane nişte evenimente dintr-un trecut destul de îndepărtat, pe care SUA le-a condamnat cu mult timp în urmă şi şi-a schimbat comportamentul.

Este simptomatic faptul că autorul nu demontează nicio aserţiune a ambasadorului american despre abuzurile comise de către autorităţile chineze cu argumente concrete, ci pur şi simplu recurge la clişeul cu tratamentul aplicat de SUA, în trecut, amerindienilor. Stilul ”punerii la zid” a lui Zuckerman aminteşte de execuţiile de presă din perioada comunistă a duşmanilor de clasă şi a ”capitaliştilor occidentali”.

Despre sursă

Portalul Sputnik Moldova face parte din reţeaua internaţională de site-uri a agenţiei ruse Sputnik, care, la rândul ei, este o structură subordonată agenţiei internaţionale ”Rossia segodnya”, definită drept ”întreprindere federală unitară de stat”, creată în decembrie 2013 printr-un decret semnat de preşedintele Federaţiei Ruse, Vladimir Putin.