Cererile DNA sunt respinse pentru că se va renunta la uninominal

Votul pentru Dan Sova din Senat poate fi o consecinta directa a schimbarii sistemului electoral FOTO Mediafax

Eliberaţi de presiunea răspunderii individuale în faţa alegătorilor din colegiul pe care-l reprezintă, parlamentarii sunt acum liberi să-şi asume, în momente cu miză, poziţii nepopulare, pentru că ştiu că la alegerile de peste un an şi jumătate pot să-şi câştige mandatul de pe o poziţie mai sigură, pe lista unui partid. Beneficii maxime, expunere minimă.

Crezând cu tărie că majoritatea pseudo-analiştilor din peisajul public românesc nu văd pădurea din cauza copacilor, iar în afara isteriilor dintr-o direcţie sau alta nu reuşesc să ofere perspective relevante, Smart Politics îşi propune să ofere o nouă interpretare, validă credem noi, asupra motivelor pentru care cererile venite din partea Ministerului Public în Parlament au început să fie respinse cu o oarecare frecvenţă.

O cronologie şi nişte corelaţii

Pe data de 10 februarie, Comisia pentru Cod Electoral a stabilit că primarii vor fi aleşi într-un singur tur, iar consilierii locali şi judeţeni pe liste, urmând să se decidă asupra modului în care să fie aleşi preşedinţii de Consiliu Judeţean, direct sau indirect. A fost primul moment în care în Comisia pentru Cod Electoral s-a simţit că există un consens real în ceea ce priveşte renunţarea la uninominalul din 2008, întâi în ceea ce priveşte preşedinţii de CJ, venind la rând parlamentarii.

Două zile mai târziu, pe 12 februarie, Senatul respingea cererea de începere a urmăririi penale în cazul Vosganian.

Pe 24 februarie, aşteptatul s-a întâmplat. Comisia pentru Cod Electoral a decis, de principiu, ca votul pentru Parlament să fie pe liste, urmând să se stabilească precis tipul de sistem electoral. Renunţarea la uninominal, însă, era clară ca lumina zilei.

Două săptămâni mai târziu, pe 11 martie, Camera Deputaţilor respinge cererea de începere a urmăririi penale în cazul Borbely.

Explicaţia: lipsa răspunderii în faţa alegătorilor şi mass-media locale

Sigur că între toate aceste evenimente nu există nicio legătură de cauzalitate, ci doar o corelaţie. Însă raţionamentul nostru este următorul: Eliberaţi de presiunea răspunderii individuale în faţa alegătorilor din colegiul pe care-l reprezintă, parlamentarii sunt acum liberi să-şi asume, în momente cu miză, poziţii nepopulare, pentru că ştiu că la alegerile de peste un an şi jumătate pot să-şi câştige mandatul de pe o poziţie mai sigură, pe lista unui partid. Aceasta este o explicaţie validă pentru evenimentele din Parlament, care oferă un cadru analitic şi comportamental mai uşor de înţeles decât vastul concurs de înjurături din spaţiul public din ultima vreme.

Alte trei concluzii

În altă ordine de idei, după ziua de ieri din Parlament se mai pot trage trei concluzii:

1.     Ilie Sârbu este un bun lider de grup la Senat, reuşind să strunească senatorii într-un fel în cazul Vâlcov şi în alt fel în cazul Şova. Problema este că i-a generat lui Victor Ponta o problemă politică cât casa.

2.     Klaus Iohannis este depăşit de situaţie şi mai bine tace decât să posteze pe Facebook. Fie iese din rolul de monarh pretenţios şi centrat pe ceremonii şi simbolism şi-şi suflecă mâinile şi iese în arena publică, fie se retrage în Palatul de cleştar şi-şi vede de ceremonii mai departe. Acest stil, nici în căruţă, nici în teleguţă îl va face mai irelevant decât crede (iar pierderea de popularitate e următorul pas), pentru că fiecare ieşire a preşedintelui aminteşte despre cât de mari sunt aşteptările de la domnia sa şi cât de puţin reuşeşte să livreze în mod real.

3.     Nici protestele nu mai sunt ce au fost. Mitingul din Piaţa Universităţii de miercuri seara a fost anemic, scandările simpatice, dar lipsite de substanţă. Dacă nu cumva în weekend va avea loc o acţiune masivă, aceste mini-proteste populare vor face mai mult rău cauzei decât bine, pentru că vor permite adversarilor politici să susţină teza: Vedeţi că nu există suport popular real pentru lupta anti-corupţie? Uitaţi cât de puţini ies în stradă.

Acţiunile de protest simpatice, dar ineficiente trebuie înlocuite cu acţiuni de comunicare dure, care să tragă direct la răspundere fiecare parlamentar în parte, acum cât încă există o legătură, cât de cât, între parlamentar şi comunitate. După introducerea votului pe liste şi această firavă legătură va dispărea.