Până la momentul bilanţului final, cert este că, aşa cum arată diferitele cercetări sociologice, încrederea românilor în Parlament a cunoscut în aceşti aproape patru ani o traiectorie descendentă. Problemele penale ale unora dintre aleşi, absenteismul, migraţia de la un partid la altul şi adoptarea unor proiecte legislative cel puţin controversate sunt doar câteva dintre elementele care explică erodarea continuuă a imaginii Legislativului.

În activitatea actualului Parlament s-au înregistrat, însă, şi anumite progrese, ce-i drept, timide. Sigur, dat fiind echilibrul adesea fragil dintre putere şi opoziţie, numărul de legi adoptate nu este la fel de ridicat precum în fostele legislaturi. De asemenea, nici calitatea legiferării nu este în unele cazuri la înălţimea aşteptărilor, inclusiv ca urmare a presiunii populiste generate de numeroasele campanii electorale care s-au desfăşurat pe parcursul celor aproape patru ani de la alegerea actualului Parlament. Şi totuşi, ca o bilă albă pentru actualul Parlament, trebuie să observăm că, măcar în ceea ce priveşte unele dintre legile promovate, aleşii au făcut anumite eforturi pentru a consulta reprezentanţii societăţii civile sau ai mediului de afaceri. Însă nu în toate cazurile s-a ţinut cont de opiniile acestora.

Eforturi s-au făcut şi în ceea ce priveşte îmbunătăţirea relaţiei cu Justiţia. Ele au fost însă umbrite de situaţiile în care parlamentarii s-au opus cererilor venite dinspre procurorii anticorupţie. De altfel, refuzul parlamentarilor de a ridica imunitatea unor colegi deputaţi sau senatori a reprezentat şi una dintre sursele principale ale criticilor din rapoartele MCV.

Capitolul la care s-au înregistrat probabil cele mai puţine progrese este însă acela al reducerii migraţiei politice. În ciuda declaraţiilor publice dezaprobatoare ale liderilor partidelor, transferurile de la un partid la altul au reprezentat un fenomen de amploare pe tot parcursul actualei legislaturi, „racolarea” de parlamentari de la alte formaţiuni fiind un instrument nelipsit al jocurilor de putere.

Ca urmare, configuraţia grupurilor parlamentare s-a schimbat semnificativ faţă de momentul la care actualul Legislativ îşi începea activitatea. Iar fenomenul migraţiei politice pare să ia din nou amploare pe măsură ce ne apropiem de ultima sesiune şi tot mai mulţi dintre actualii parlamentari caută cu disperare o soluţie pentru a-şi găsi un loc eligibil pe liste.

Rămâne de văzut ce va înţelege electoratul din această ultimă reprezentaţie oferită de actualul Legislativ şi, mai ales, ce impact va avea aceasta asupra a ceea ce se va întâmpla la urne.

Spectrul alegerilor parlamentare va avea, însă, cu siguranţă şi un alt tip de influenţă asupra activităţii Legislativului. Situaţia din sondaje, care arată că PSD şi PNL sunt relativ apropiate în ceea ce priveşte intenţia de vot, dar şi lupta formaţiunilor mai mici de a trece pragul electoral vor împinge, fără îndoială, partidele parlamentare să alunece pe panta populismului în căutare de voturi. De asemenea, este de aşteptat ca apropierea alegerilor să aducă o intensificare a conflictualităţii între forţele politice, dar şi în raport cu cabinetul. Foarte probabil, în acest context, Parlamentul se va transforma din nou într-o scenă a bătăliei electorale.

Rămâne de văzut ce va înţelege electoratul din această ultimă reprezentaţie oferită de actualul Legislativ şi, mai ales, ce impact va avea aceasta asupra a ceea ce se va întâmpla la urne. Iar aici este vorba nu doar de rezultatele scrutinului din iarnă, ci şi de influenţa pe care spectacolul din Parlament o poate avea asupra prezenţei la vot. E de sperat din această perspectivă că, în ciuda contextului electoral, aleşii vor reuşi să îşi păstreze o anume doză de moderaţie şi echilibru.

Altminteri, această ultima sesiune riscă să genereze o deteriorare şi mai mare a imaginii Parlamentului şi, în general, o amplificare a nemulţumirii faţă de clasa politică, cu efecte nefaste asupra disponibilităţii românilor de a merge la vot. Ceea ce înseamnă că viitorul Legislativ îşi va începe activitatea sub auspiciile unui deficit de legitimitate şi încredere, pe cât de dificil de remediat, pe atât de periculos pentru democraţia românească.