Dragnea stă pe trepte, cu nasul roşu, în mustaţa-i sură se zăresc boabe îngheţate. Plescăie cu gândul la şoricul cu gust de fum. Lângă el, Antonescu priveşte cu ochii lui lichizi de albastru naiv sângele porcului, lama cuţitului care taie cu precizie grăsimea, şoricul pârlit, carnea şi oasele – câtă neruşinare sangvină!.

Antonescu n-a dormit bine cu o noapte înainte, cearşafurile lui Dragnea nu sunt destul de fine, iar duna aproape că l-a sufocat şi toată noaptea a avut senzaţia că cineva, Băse, îl strânge de gât. Ce dracu` caută el aici, lângă Dragnea care miroase a praz?!

Ponta priveşte în zare cu sentimentul că totul este al lui, că anul care a trecut a fost cel mai bun de când a intrat el în politică. Oare Năstase-Burberry ce crede cu adevărat despre el? Când oare o să scrie şi un text despre el, despre ce bine se mişcă el politic. E ca în filmele alea cu Che Guevara, alea mişto cu complicaţii, cu jocuri, cu bătăi, trădări, alianţe neaşteptate, duşmani care devin prieteni, prieteni care devin duşmani. Pe Antonescu astă îl vede mai degrabă în epoca Mariei Antoaneta – Antonescu pudrat, cu obrajii roşii, cu o aluniţă neagră, cu haine splendissime, cu fireturi, broderii complicate, pantofi eleganţi, cu o perucă albă supradimensionată – nevrotic, plictisit, mofturos, nemulţumit, şi aşa cum stă el pe treptele castelului golanului ăstuia de Dragnea care miroase al naibii a praz, Anto, cu o batistă brodată cu monogram, C.A., să spună ”N-are poporu` pâine?, să mănânce cozonac!”. Poate apare şi Becali cu oi şi capre parfumate, aşa ca pe vremea Mariei Antoaneta când se juca ea de-a ţărăncuţa.

Pârâie porcul sub lama cuţitului, acum e desfăcut cu totul. Cineva trânteşte uşa în spatele lor, să nu intre mirosul de porc pârlit, de sânge, de maţe, în casa uriaşă cu nşpe mii de camere, candelabre preţioase, covoare scumpe, canapele din piele, plante uriaşe de plastic, fântâni de interior cu ape în culori neon.

O maşină vine agale dinspre poarta de intrare în domeniu. Dragnea scoate un ”`tuţi” aia şi aia şi spune cu satisfacţie ”Vin ungurii!”.

Ponta se uită la Dragnea cu privirea aia a lui de hoţ neprins. Antonescu le caută privirea să vadă ce dracu` ascund ei şi cum de ceea ce spune şi vrea el are tot mai puţină importanţă pentru golanii ăştia doi. Mai bine s-ar duce înăuntru, nu e de el aici afară, la frig, să vadă porcul ală neruşinat tăiat în faţa lui, mai bine i-ar da un telefon lui Felix-Motanul-Varanul care are întotdeauna o soluţie la toate chestiile astea pe care le pun la cale ăştia doi. Da, mai bine intră înăuntru, la căldurică, n-are nici un chef să dea mâna din prima cu ungurii. Dacă n-ar fi vorba de Băse, de toţi ziariştii ăia care turuie de dimineaţă până seara că uniunea se rupe, aşa ar da el de toţi pereţii cu uniunea asta, că nu aşa a fost vorba, el vrea să fie preşedinte, el vrea să facă nani la Cotroceni, el vrea să spună ce şi cum, el vrea toate jucăriile.