CEDO, LCK, dreptatea, justiţia şi răul

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Nu m-am grăbit să scriu „la cald” despre decizia CEDO prin care i s-a făcut, în sfârşit, dreptate fostului procuror şef al DNA, d-na Laura Codruţa Kövesi.

Am preferat să aştept reacţiile înaltelor oficialităţi ale Statului român, ale politicienilor şi ale presei, dar şi ale celor direct implicaţi în complicatul desfăşurător al afacerii aferente. Adică vinovaţi pentru nedreptatea ce i s-a făcut în România d-nei Kövesi. Numiţii Toader Tudorel şi Dorneanu Valer. Primul fost ministru al Justiţiei şi autor moral, la ordin, al demiterii, celălalt, unealta sinistră a PSD prin care demiterea a devenit realitate.

Premierul Ludovic Orban a salutat decizia, deşi trebuie să recunoaştem că nu au fost chiar puţini membri ai partidului domniei-sale , ca şi din altele, pe care doamna Laura Codruţa Kövesi îi incomodase. Dosare fierbinţi, scadente îşi aşteptau definitivarea, iar eliminarea din peisaj a procurorului şef al DNA a echivalat atunci pentru unii politicieni cu izbăvirea.

Şi preşedintele Klaus Iohannis s-a numărat printre aceia care nu şi-au ascuns satisfacţia la aflarea veştii Şeful Statului folosindu-se de decizia CEDO pentru a mai lansa un atac dur la adresa PSD. Dar şi la adresa CCR căreia i-a cerut să găsească o soluţie spre a-şi repara ruşinea. Ruşine ce s-a răsfrânt asupra României. Un lucru din punct de vedere juridic şi constituţional de-a dreptul imposibil. Semn că la Cotroceni nu s-au găsit, nici măcar acum, nici consilieri, nici jurişti dintre cei mai buni. A avut oare, totuşi, dl. Iohannis şi măcar o secundă în care l-a mustrat conştiinţa, amintindu-şi presiunile pe care le-a făcut asupra doamnei Kövesi, cerându-i să nu-i complice lui situaţia şi să îşi dea demisia, dar şi felul în care a i-a cerut purtătoarei de cuvânt să îşi asume sarcina anunţului privind punerea în practică a Deciziei CCR, fără nici măcar un singur cuvânt de mulţumire pentru fostul procuror şef al DNA?

PSD şi-a mai arătat o dată caracterul nereformabil, mizeria, prin cele spuse de semi-analfabeţii Florin Iordache şi Liviu Pop, ca să nu mai vorbim despre obsesiile sorosiste ale Liei Olguţa Vasilescu şi ale proaspăt revenitul la matcă Cozmin Guşă.

Unii jurnalişti au reacţionat în conformitate cu propria lor conştiinţă, alţii după cum le-au impus patronii şi stăpânii politici ai acestora (cazul Mirel Curea de la fetidul Evenimentul zilei), o a treia categorie, resentimentar (gen Liviu Mihaiu, cu figura lui de V. I. Lenin, resuscitat din mausoleu), o a patra care, precum politicienii PSD, au sperat că ar putea exista şi un recurs. Pe care doamna Kövesi să-l piardă. Nu există. Cel puţin aşa susţine fostul preşedinte al CCR, dl. Augustin Zegrean. De altfel, care e semnificaţia juridică a verdictului CEDO e, cel puţin pentru moment mai greu de stabilit, piaţa mustind de interpretări contradictorii.

În fine, dl. Tudorel Toader s-a făcut iarăşi de râs spunând că el nu are nici o vină, că şi-a îndeplinit doar rolul de ministru, dovedindu-şi încă o dată imoralitatea-i cruntă. Cea care i-a furnizat şi rezervele de tupeu ce i-au permis să candideze şi, încă şi mai grav, să obţină un al doilea mandat de rector, acoperind astfel iarăşi de ruşine Universitatea Alexandru Ioan Cuza. Aceasta, în vreme ce preşedintele definitiv decredibilizatei Curţi Constituţionale a României, dl. Valer Dorneanu, şi-a recunoscut, cu o neruşinare până la cer, nesimţirea. El nu are nici un sentiment. Nici de regret, nici de bucurie. Lui îi ajung cele patru pensii speciale cu care l-a miluit partidul. Nici el, nici dl. Tudorel Toader nici măcar nu se gândesc să demisioneze. De ce ar face-o? Au partizani, apărători ai ticăloşiei ca mod de existenţă şi de umflare a conturilor de la bancă. Apărători cu multe interese.

În perioada în care scandalul din jurul persoanei doamnei Laura Codruţa Kövesi era la apogeu am scris noian de articole. Am apărat-o cu gândul că astfel apăr însăşi ideea de justiţie, făcută fără intruziunea politicului.

Nu l-am idealizat niciodată pe fostul procuror şef al DNA. Nu l-am crezut fără pată şi prihană. Nu am dat crezare acuzaţiilor lui Sebastian Ghiţă, repetate într-un lung interviu acordat lui Ion Cristoiu sub egida Evenimentului zilei şi difuzat, spre marea ei ruşine, de Televiziunea publică, aflată sub conducerea numitei Gradea Doina. Am avut însă şi eu întrebările şi nedumeririle mele legate de o seamă de prezenţe inoportune în locuri absolut nepotrivite ale doamnei Kövesi, de refuzul ei de a da explicaţii. I-am admirat sângele rece şi logica de fier probate atunci când a respins punct cu punct acuzaţiile jalnicului profesor universitar Tudorel Toader. Care sper să fie gonit din Universitate de studenţii domniei sale, aceeaşi soartă trebuind să o aibă şi execrabilul Valer Dorneanu.

Mi-a plăcut reacţia de marţi a doamnei Laura Codruţa Kövesi. Care nu s-a dedat la jubilaţii inutile, descalificante. Actualul procuror şef european a spus că a depus plângerea la CEDO cu gândul că astfel se va proba că justiţia nu poate fi înfrântă şi că dreptatea tot iese la iveală.

Reacţia condamnabilă a pesediştilor, de teapa Iordache, Pop, Olguţa, a dovedit că partidul respectiv este un etern simbol al răului.

Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors.ro şi pe blogurile adevarul.ro

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite