Ceata lui Piţigoi

Nu ştiu de unde m-am ales cu prostul obicei ca dimineaţa, la trezire, să pornesc televizorul. Până şi în timp ce mă spăl, las uşa crăpată la baie ca nu cumva să pierd ştirile politice. Când eram tânăr priveam “Ce vrăji a mai făcut nevastă-mea?”, iar acum mă delectez cu “Ce vrăjeli a mai făcut ceata USL?”

Trece mândră prin zăvoi

Guvernul Ponta a reuşit să mă trateze să nu mai îmi fac sânge rău. Cum nu pot să mă enervez pe buletinul meteo când nu se îndeplineşte prognoza, aşa am început să iau şi anunţurile miniştrilor, ca pe un fel de buletin guvernamental, nimic din ceea ce se anunţă nu este sigur, ci doar probabil. De ce să-mi stric ziua când fiecare ministru se simte dator la fel ca găina babei din “Punguţa cu doi bani”, să ne cotcodăcească zilnic ce mărgică ne pregăteşte.

Toţi luptători de soi

Impozitul pe clădiri este precum cotele apelor Dunării: în octombrie creşte, în noiembrie scade, în decembrie creşte iar, pentru ca izbăvirea să vină în ianuarie, dacă vor primarii să-l scadă, scade, pentru că oricum va creşte la anul.

Bacalaureatul profesional îl bagă Andronescu ca să aibă ce scoate Pricopie. La fel cu clasa 0, o mută la grădiniţă, doar ca s-o readucă noul ministru la şcoală şi Ponta înapoi, ieri, că astăzi s-a trezit bine-dispus şi o întoarce la şcoală.

Oameni de afaceri şi investitori, visaţi stabilitate fiscală? Vă dă Grapini să vă săture un impozit forfetar. Sau poate din iulie? Sau vreţi de la anul? Vorba lui Ponta, mai bine nu. Staţi liniştiţi pe locurile voastre că doamna are vocabular, întâi va face un studiu de impact (sună savant!), adică va da cu voi de pereţi, iar dacă rezistaţi impactului înseamnă că meritaţi 5 stele Euro NCAP. Dacă nu, nu.

Spitalelor private, ce vă mai place banul asiguraţilor! Nu vă mai săturaţi să oferiţi servicii de calitate pacienţilor. Bravos lui Nicolăescu şi lui Arafat că v-au demascat. Nu s-a stabilit cu precizie cât vă revenea, încă se calculează, dar aproximativ ce mi-e 10%, ce mi-e 1%, important este că ministrul are ocupaţie. Îmi place de contabil, are personalitate. I-au spus toţi că greşeşte, dar omul o ţine langa-balanga, mai ales că el îl recunoaşte de şef nu pe Ponta, ci pe Antonescu, pacient şi el. Cel care are “dureri profunde, în intimitatea lui, când e acuzat că-i dictator”, vezi aici.

M-am alarmat degeaba că evaziunea fiscală e mare. Are Voiculescu acul pentru cojocul ei, o să adune taxele cu armata. La vară, după ce adună taxele, soldaţii întorşi din Afganistan o să adune şi porumbul, iar senatorul nejurat împuşcă astfel doi iepuri, rezolvă şi Agricultura lui ăla micu’, că-i tot de-al lui. Ce efect miraculos are laţul ICA când ţi se apropie de gât, imediat îţi vin noi idei contra evaziunii, parcă-i muză, nu frică paralizantă.

Auăleu ce tărăboi

Nu ştiu ce l-o fi apucat pe Ponta să facă tărăboi cu bugetul. Iese el pe post să-l prezinte, iar eu, din deformaţie profesională, fac socoteala: cât e 6% din 140 miliarde? Orice elev mai răsărit al doamnei senator, foste învăţătoare, va spune 8,4 miliarde. Bine, bine, dar la învăţământ domnul Ponta alocă un mizilic de 4,4 miliarde, adică cam jumătate din cât cerea doamna când se afla în greva foamei. Să vezi acum tărăboi cu a doua foame făcută nu pe patul spitalului din Caracal, ci pe cel de la Marriott. Va fi adevărat martiriu să înghită în sec la bunătăţile de la faimosul bufet al Parlamentului.

În schimb Marga are oroare de tărăboi. Ce halima apărea dacă se ţinea concurs la ICR, câte contestaţii, atâtea bătai de cap. Transilvanul care a inventat caloriferul are acum un  urmaş de care poate fi mândru, inventatorul concursului cu câştigători prestabiliţi. Cât timp iroseau ceilalţi să se pregătească ca să piardă concursul, ori datorită invenţiei, toată lumea câştigă.

Dai într-unul, ţipă doi

E bine că se pregăteşte o superimunitate a parlamentarilor, pentru că cea actuală s-a dovedit cu scăpări şi a mai ajuns câte unul la puşcărie. Te legi de cei câţiva cu probleme penale şi ţipă toţi că e poliţie sau justiţie politică, ori asta trebuie să înceteze pentru liniştea poporului care are dreptul să doarmă liniştit când Parlamentul veghează. Cu procurori şefi care nu rezistă la stres, opiniei publice îi rămâne doar posibilitatea să latre. Nemeritat, pentru că cei care ne guvernează sunt “Aprigi ca nişte zmei/ Şi cu brâu din sfori de tei/ Sprinteni şi ocheşei/ Latră câinii după ei”.