În cursul şedinţei, ministrul Educaţiei, d-na Ecaterina Andronescu, a vorbit elogios, patetic chiar (se putea oare altfel?) despre calităţile extraordinare de jurist, profesor şi de rector ale domnului Toader. Fapt ce spune multe despre nivelul standardelor academice şi umane cu care operează şefa cu repetiţie a şcolii româneşti. Care s-a mai dovedit o dată că nu pune nici cel mai mic preţ pe demnitate.

Jurnalistul Ion Cristoiu a invocat la TVR 1 în tot mai mizera emisiune România 9 a lui Ionuţ Cristache „rolul istoric“ al d-lui Toader, la mijloc fiind, probabil, o reminiscenţă a vremurilor „frumoase“ în care fostul ziarist de la Viaţa studenţească şi Scânteia tineretului elogia rolul istoric al tovarăşului Nicolae Ceauşescu. Iar la Digi 24 noul vorbete de serviciu al PSD, traseistul politic Valeriu Steriu, a mai făcut o dată proba tot mai accentuatei lipse de logici, că de bun simţ nu mai poate fi demult vorba, care îl caracterizează, spunând că dl. Toader e adevărat că nu mai este pe placul PSD fiindcă îi întârzie punerea în practică a măreţelor sale planuri, însă în nici un caz partidul nu ar vota o moţiune simplă vizându-l. Că doar nu pesediştii nu sunt proşti să facă jocul Opoziţiei.

La ora la care scriu eu acest comentariu, nu ştiu ce va face pe mai departe dl. Toader. Ştiu doar că nu a #rezistat şi nu a aşteptat verdictul preşedintelui Iohannis care putea să nu semneze cererea de revocare ce i-a fost trimisă miercuri seară de d-na Viorica Vasilica Dăncilă. Dl. Toader şi-a dat joi seara demisia. Să notăm că, dând ochii cu presa, doamna Dăncilă a mai făcut o dată dovadă precarelor sale cunoştinţe de limbă română, punând semnul egalităţii între cuvintele demisie şi demitere. Numai că demisionând de abia după ce a fost trimisă cererea de revocare la Cotroceni, dl. Toader a arătat că absurdul din spusele doamnei Dăncilă e normalitate în realitatea guvernamentală românească.

Nu ştiu şi nu mă interesează soarta fostului ministru al Justiţiei pentru simplul fapt că dl. Toader nu merită nici cel mai mic respect. S-a complăcut să nu fie decât o sculă, un instrument în mâna PSD. Un ins care s-a lăsat folosit doar spre a sta cât mai multă vreme în postul de ministru şi a încasa cât mai mult timp o leafă în plus. Puţin păsându-i nu doar de demnitatea proprie, ci, mai ales, de onoarea Universităţii „Alexandru Ioan Cuza“ ale cărui l-a afectat grav prin felul în care s-a comportat din februarie 2017 încoace.

E mult mai interesant de urmărit cum va reacţiona preşedintele Iohannis în faţa propunerii care îl vizează pe dl. Eugen Nicolicea. Pe care PSD pare-se că l-ar vrea drept înlocuitor al d-lui Toader. Zic pare-se fiindcă nu îmi închipui că mai-marii PSD sunt chiar atât de lipsiţi de inteligenţă politică încât să creadă că preşedintele Iohannis va accepta din prima să numească în postul de ministru al Justiţiei un grobian, un absolvent la 50 de ani a Facultăţii de Drept de la fabrica de diplome numită Universitatea „Spiru Haret“, forma de Învăţământ la Distanţă. În intervenţia sa de ieri, preşedintele a lăsat să se înţeleagă că nici nu se gândeşte să îl accepte pe Nicolicea. Poate că nici pe Oana Florea şi nici pe atât de rău famatul Brăiloiu.

Pentru portofoliul Justiţiei, PSD ori are pregătită o a doua propunere, probabil în persoana domnilor Robert Cazanciuc sau Şerban Nicolae, ori va face apel la restructurarea guvernului. Operaţiune care exclude implicarea preşedintelui Iohannis.

Toate aceste jocuri politice murdare intervin într-un moment cum nu se poate mai nefavorabil. Nu vorbesc doar despre preşedinţia compromisă a ţării noastre la Uniunea Europeană. La ce ne puteam aştepta bun când avem un guvern care musteşte de inşi prin comparaţie cu care atât de caraghioşii Zăroni. Chivu Stoica, Emil Bobu, Susănica Gâdea, Maria Bobu, Aneta Spornic au totuşi un minim cuantum de onorabilitate? Vacanţa postului de ministru al Justiţiei intervine într-un moment în care în fruntea DNA se găseşte un interimar, iar peste câteva zile se va încheia şi mandatul procurorului general Augustin Lazăr. Despre care, iată, aflăm că şi-ar fi depus cererea de pensionare. Or, tare mi-e teamă că de vidul acesta va profita în timp preşedintele PSD, Liviu Dragnea. Care îşi va impune oamenii în fruntea acestor cheie. Spulberând poate nu definitiv, însă mai mult ca sigur pentru o bună bucată de vreme ideea însăşi de independenţă a justiţiei în României.

Se poate face ceva spre a-i fi dejucate planurile d-lui Dragnea? Desigur. Soluţia este votul. Prima ocazie - 26 mai. Un scor prost al PSD la europarlamentare va tăia mult din elanul distructiv al mai marelui PSD. ŞI din poziţia domniei-sale în fruntea acestui partid de tip cancer.

Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors.ro şi pe blogurile adevărul.ro.