Ce-ţi doresc eu, biată Românie

FOTO Shutterstock

De ziua ta, ce să-ţi doresc? Cu ce să te-nzestrez, dac-aş putea? Ce vis să-ţi împlinesc dacă, visându-l şi articulându-l, el s-ar apropia de realizare şi materializare? Cu vaccinuri anticovid performante pentru toată lumea? Cu daruri materiale?

Ţi-ar sta bine fără patriotismul de faţadă cu care ţi se tot sulemenesc mai-marii de 1 decembrie. Dar şi fără mască te-aş vedea bucuros, fără copii siliţi la chiul de guvernanţi inepţi, cu vârstnici bine protejaţi de pandemie, dar fără lockdownuri care să-ţi omoare economia şi clasa de mijloc.

Aş fi fericit să ai lideri care să te iubească mai mult în fapt, decât în vorbă şi în gesturi. Care să aibă curajul opiniilor şi să înceapă, după o sută şi mai bine de ani de la Unire, să facă şi o politică internă şi una externă autonomă, pe baza intereselor tale reale. Nu pe calapodul şi croiala intereselor lor sau ale celor care nu-ţi vor binele, ci banii şi resursele.

Ţi-aş dori o elită demnă de statutul ei, care să fie liberă şi responsabilă, nu încruntată şi ahtiată după lanţuri, copiind smintelile şi revoluţiile culturale ale altora. Care să se îmbărbăteze să conducă şi să lupte pentru binele propriei naţiuni, al Europei şi al vestului, nu pentru te miri cine şi avantajele lui. Care să-ţi ofere pe lângă spitalele, medicii, şcolile şi autostrăzile de care ai nevoie, o justiţie onestă, refăcută, reîndreptată, fără de care românii fugiţi de nedreptatea de pe melagurile tale nu se vor repatria şi nu te vor pune pe roate.

Ţi-ar trebui cetăţeni conştienţi că nu mai sunt supuşi, locuitori care să nu mai accepte să fie servili şi docili când sunt trataţi ca vitele de ciuma roşie şi compania traseisto-uselistă şi care să iasă la vot, alegându-i nu-tot-pe-ei, ci partidele care promit credibil reforma reală şi dau semne s-o impună.

Aş vrea ca singura formaţiune care trebuie aleasă să-şi abandoneze crisparea antireligioasă, fără să-şi suspende judecata critică, ca să opteze pentru modernizare autentică şi un iluminism conştient de valorile spiritului şi tradiţiei, dar nu şi pentru hâdul postmodernism. 

Dar dacă nu ieşi la vot pentru că, încrezut şi bănuitor din fire, nu crezi că schimbarea e posibilă, duşmanii tăi o vor opera cum nu-ţi va plăcea. Dacă nu alegi, căci nu-ţi convine deloc ce e, ce are sau ce-a făcut cutare, că nu e uşă de biserică şi nu ştii unde şi-a pierdut fecioria şi nevinovăţia, ori poate nu-ti place mutra, culoarea sau originea lui cutărică, nu te plânge. Tot ei vor ieşi. Tot praful se va alege nu doar de ţărişoară, ci şi de tine şi de ai tăi.

Ţi-am dorit şi eu, cândva, în spiritul unui Emil Cioran, o altă geografie şi un alt destin. Dar de unde atâtea miracole. În lipsa lor, înţelege, o dată pentru totdeauna, că e nevoie de solidaritatea ta reală, în lupta contra tuturor tiraniilor - şi nu doar a celora răsăritene, din China până în Rusia şi din Iran până la turci, venezueleni, cubanezi, nicaraguani şi occidentalii care, chiar dacă nu exaltă dictaturile, speră într-una şi la ei.  

Mi-ar plăcea să ai şi să păstrezi aliaţi adevăraţi, de încredere, gata să se bată pentru libertate şi pentru valorile civilizaţiei căreia îi aparţii. Aliaţi, apreciind realmente drepturile fundamentale ale omului, demnitatea, meritul şi performanţa, nu victimologia şi împăciuitorismul; care să nu-şi trădeze prietenii şi interesele veritabile, investind cu zel, ca să se căpătuiască, în orice, numai în apărarea libertăţii mai deloc, sau fără tragere de inimă. 

Dacă râvna mea e şi a ta, iar năzuinţele noastre sunt una, dacă simţi un imbold puternic să fii în stare să-i dai ţării tale ceea ce nu poate avea dacă te complaci stupid în fatalism şi demoralizare, dacă jinduieşti şi tu, din inimă, să-ţi ajungă patria la destinul meritat, nu se poate ca aspiraţia şi înflăcărarea ta să rămână nerăsplătite. Visul s-ar întrupa. Aievea ar fi.

Petre Iancu - Deutsche Welle