Istoricul american Larry Watts despre relaţiile românilor cu maghiarii: Autonomia teritorială, pe masa discuţiilor între reprezentanţii partidelor

Istoricul american Larry Watts despre relaţiile românilor cu maghiarii: Autonomia teritorială, pe masa discuţiilor între reprezentanţii partidelor

Larry Watts, istoric american, care s-a ocupat în mod speciald e istoria României în perioada comunistă FOTO Arhiva Adevărul

Istoricul american Larry Watts a realizat o analiză în urma a doua runde de discuţii între reprezentanţi ai tuturor partidelor parlamentare din România şi ai societăţii civile privind relaţiile etnice între majoritatea românească şi minoritatea maghiară. Subiectul autonomiei a fost unul dintre subiectele celor două mese rotunde, desfăşurate în cadrul Proiectului pentru Relaţii Etnice (PER).

Ştiri pe aceeaşi temă

Activitatea timpurie a PER şi realizările sale cele mai semnificative au fost în România. Începând din 1991, PER a iniţiat discuţii între liderii politici români şi liderii comunităţii maghiare din România. Discuţiile PER au făcut parte dintr-un proces informal continuu, care s-a întins pe parcursul multor ani, care a inclus întâlniri ocazionale ale participanţilor, precum şi discuţii frecvente şi intensive faţă în faţă, în scris, telefonic, prin fax, şi mai târziu, contacte electronice între PER şi participanţii individuali, colegi şi partidele lor politice. Eforturile PER au fost persistente şi pe termen lung, acoperind durata a cinci preşedinţii ale României, numeroase guverne şi două conduceri ale coaliţiei maghiare (Uniunea Democrată Maghiară din România: UDMR).

„Procesul PER a legitimat şi a ajutat la crearea unui model de aducere a coaliţiei politice etnice maghiare în diferite coaliţii de guvernare, generând un partener în constelaţiile politice româneşti succesive, chiar şi în opoziţie, şi creând o atmosferă de înţelegere interetnică la nivel politic, nemaiîntâlnită într-o altă ţară postcomunistă“, se arată în raportul semnat de istoricul american Larry Watts.

Un participant maghiar a relatat cât de repede elita etnicilor maghiari, în integralitatea ei, s-a implicat în procesul politic, el însuşi activând în Consiliul Minorităţilor Naţionale, un organism guvernamental (şi alt produs al procesului PER).

„Diferenţa majoră între începutul anilor ’90 – momentul de lansare a procesului - şi situaţia de astăzi, constă în faptul că atunci nu exista comunicare între elitele politice ale celor două etnii iar acum aceasta există. Atât discuţiile şi schimburile formale, cât şi cele informale cu colegii, au loc zilnic, la birou, pe stradă sau la o bere. Acest lucru a schimbat atmosfera într-un mod radical şi reprezintă, fără tăgadă, un imens pas înainte“, a relatat un participant maghiar, citat în analiza lui Larry Watts.

Istoricul american vorbeşte despre unicitatea relaţiilor dintre autorităţile române şi comunitatea maghiară la nivelul regiunii. „Potrivit preşedintelui emerit al PER, etnicii români şi etnicii maghiari din România au dovedit de nenumărate ori o capacitate neobişnuită de a atinge un nivel de înţelegere reciprocă, ce este unic în regiune“, mai arată istoricul american.

Autonomie teritorială, cerută de maghiari

Larry Watts a relatat despre cele mai mari doleanţe ale comunităţii maghiare. „Un al doilea set de cereri mai detaliate conţinea un amestec de zece elemente generale/ideologice şi concrete privind Secuimea , incluzând (1) desemnarea limbii maghiare ca a doua limbă oficială; (2) autonomie teritorială şi fiscală; (3) acceptarea steagului secuiesc; (4) stabilirea unei regiuni de dezvoltare secuiască; (5) descentralizarea completă; (6) proporţionalitate etnică în aplicarea legilor, în instituţiile judiciare şi de securitate; (7) dreptul de proprietate regional a resurselor minerale; (8) înfiinţarea unei universităţi maghiare finanţate de stat; (9) bilingvismul finanţat de stat; şi (10) construirea unei autostrăzi“, se mai arată în sursa citată.

Una dintre cele mai mari dorinţe arzătoare a reprezentanţilor maghiari a fost legată de arborarea steagului secuiesc, o promisiune a PSD pe care nu a mai respectat-o după ieşirea UDMR de la guvernare. „Discuţiile ulterioare au identificat patru dintre aceste probleme, ca preocupare imediată: utilizarea locală a drapelului secuiesc, dezvoltarea economică, punerea în aplicare a bilingvismului şi proporţionalitatea etnică în instituţiile publice“, mai arată Larry Watts.

Cel mai dezbătut subiect a fost, fără doar şi poate, legat de autonomia Ţinutului Secuiesc. „Autonomia teritorială presupune pierderea suveranităţii asupra teritoriului naţional, iar încercarea de a diminua suveranitatea oricărui stat asupra teritoriului său poate evoca o ameninţare aproape primordială pentru securitatea naţională, aşa cum este definită în mod tradiţional. Cu toate acestea, susţinătorii autonomiei teritoriale şi-au exprimat consternarea şi disconfortul atunci când poziţia lor a fost considerată ca o ameninţare la adresa securităţii naţionale“, mai arată istoricul american.

După cum a explicat un participant maghiar, proiectul de autonomie conţinea două elemente principale: descentralizarea politico-economică şi protecţia minorităţilor. „Astfel, este posibil ca problemele principale să fie abordate folosind un alt tip de terminologie“, concluzionează Watt.

Cea de-a doua discuţie privind autonomia a avut loc în plină campanie electorală pentru alegerile prezidenţiale. „După opinia unui participant, principala problemă constă “nu în conţinut, ci în context”. În primul rând, momentul ales pentru lansarea proiectului de autonomie, cu puţin înainte de desfăşurarea unor alegeri la nivel naţional, a fost dezastruos, fără îndoială. S-ar putea ca proiectul, şi este foarte posibil să se întâmple aşa, să devină subiectul unui fotbal politic, diminuând posibilitatea ca acesta să fie discutat în mod serios. În al doilea rând, proiectul a fost introdus în spaţiul public în mijlocul unui curent european larg, care tinde spre naţionalism şi extremism, şi nu a fost atât de uşor pentru români să facă diferenţa între revendicări rezonabile din punct de vedere etnic, ale părţii maghiare, şi retorica agresivă a guvernului ungar, mai ales când aceasta din urmă a fost difuzată în toată presa internaţională. Lansarea proiectului într-un asemenea moment a stârnit temerea că ar putea foarte bine să provoace drept răspuns apariţia unui discurs naţionalist.

În acest context, participanţii au vorbit şi despre influenţa autorităţilor de la Budapesta. „Problema este una sensibilă, iar accentuarea interpretărilor alarmiste, sprijinite de  sprijinul insistent al Budapestei pentru "autonomia teritorială" a Transilvaniei, a fost considerat în trecut de către unii membri ai etniei maghiare ca un pas în direcţia transferului acestui teritoriu.  Într-adevăr, la scurt timp după masa rotundă, membrii de extremă-dreapta ai guvernului naţionalist de la Budapesta, inclusiv Prim-ministrul Ungariei, s-au deplasat în regiunea secuiască şi au cerut în mod public autonomia teritorială. Problema a fost ridicată utilizând terminologiile de la Budapesta, evitând abordările deja de succes în relaţiile interetnice din România, ceea ce a creat complicaţii inutile în comunicarea şi promovarea obiectivelor, altfel deloc excepţionale“, se mai arată în analiza citată.

Autonomia, rămasă în aer

„În timp ce masa rotundă nu a putut ajunge la un consens în ceea ce priveşte promovarea "autonomiei", toţi participanţii au considerat utile discuţiile referitoare la ceea ce autonomia presupune în termeni concreţi. „Super-etnicizarea a fost deosebit de problematică, din cauza impactului pe care l-au avut politicile promovate de premierul Orban în Ungaria şi faţă de statele învecinate, asupra percepţiei majorităţii cu privire la urmărirea de către comunitatea etnicilor maghiari a satisfacerii nevoilor sale.  Aşa cum un participant român a explicat, „noi nu am anticipat că atât de devreme după cel de al doilea Război Mondial, ar fi posibil ca graniţele să fie reconfigurate în Europa, folosind forţa. Legătura din ce în ce mai evidentă dintre Moscova şi Budapesta în domeniul energiei şi finanţelor, precum şi în politica internă şi politica externă, creează nervozitate. Atunci când Orban preia aceiaşi abordare ca cea existentă la Moscova în privinţa co-etnicilor din ‘vecinătatea apropiată’, românii se îngrijoreaz㔓, se mai precizează în raportul lui Larry Watts.

Masa rotundă intitulată Dialogul interetnic în noua Românie: "Românii şi minoritatea maghiară la douăzeci şi cinci ani de la Revoluţia din 1989”, a avut loc între 19-20 iunie 2014, la Poiana Braşov, sub auspiciile organizaţiei non-guvernamentale Prietenii Proiectului pentru Relaţiile Etnice (FPER).

Au participat: Alexandru Nazare (PNL), Andreea Paul (PNL), Antal Arpad Andras (UDMR), Ambrus Attila (Jurnalist), Allen H. Kassof (Moderator), Dan Tăpălagă (Jurnalist), Emil Hurezeanu (Jurnalist), Erika Benko, (UDMR), George Scutaru (PNL pe atunci, ulterior consilier prezidenţial pe probleme de securitate)Georgian Pop (PSD, preşedintele Comisiei de Control al SRI), Ionas Vladimir (FofPER), IonuŢ Vulpescu (PSD), Jonathan Rickert (PER), Laszlo Borbely (UDMR), Larry Watts (raportor), Marius Pieleanu (Sociolog), Marko Bela (UDMR), Mihai Sandu (Administraţia Prezidenţială), Tamas Sandor (UDMR), Tanczos Barna (UDMR), Valeriu Zgonea (PSD), Viorel Hrebenciuc (PSD).

 

 

 

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările