Ce spune Cozmin Guşă despre arestarea lui Adrian Sârbu şi războiul Udrea-Coldea

Ce spune Cozmin Guşă despre arestarea lui Adrian Sârbu şi războiul Udrea-Coldea

Cozmin Guşă

Analistul politic Cozmin Guşă a făcut sinteza săptămânii politice pentru site-ul voxpublica. Pe plan intern, Guşă vorbeşte despre scandalul declanşat de Elena Udrea, despre arestarea lui Adrian Sârbu, iar în ceea ce priveşte chestiunile de politică internaţională, analistul politic explică mişcările Rusiei. Redăm mai jos analiza integrală a lui Cozmin Guşă.

Ştiri pe aceeaşi temă

I. Pregatiri de razboi

Primele zile din februarie 2015 au adus si certitudinea iminentei razboiului din zona noastra, cu motivatia zonala a conflictului din Ucraina, cu semnificatia mai complexa a “razboiului lumilor” , ce comporta derivari in seria, euratlantism versus eurasiatism, democratii liberale contra regimuri autoritare, posibil NATO impotriva Organizatiei de cooperare de la Shanghai, etc.

Putem intelege insa lesne din desfasurarea intalnirilor de joi-vineri, ca se incearca intr-un fel aproape disperat ajungerea la un compromis, folosindu-se deocamdata pentru evitarea unui “arc electric” intre polii Washington si Moscova, negocierea prin intermediul “dielectricul” traditional| germano-francez, cuplu cu obligatii la vest si nevoi/dependente la est. Angela Merkel (pentru ca vocea doamnei conteaza, Hollande fiind revigorat politic din considerente pragmatice, de supracontrol, respectiv de diminuare a rolului Germaniei in negocieri) actioneaza precis, dar evident sub presiune maximala, fiind depasita deja de mult limita superioara a compromisurilor ce pot fi acceptate Germaniei, atat la Washington, dar mai ales la Moscova. Din acest unghi, pentru concluzii finale despre negocieri, avem de asteptat intalnirea Obama-Merkel de saptamana viitoare.

Referitor la Romania in acest context, am o viziune alarmanta, dar potential aducatoare de profit consistent in planul greutatii noastre specifice in zona, cu conditia unui joc consistent/ofensiv din partea diplomatiei noastre. De ce zic viziune alarmanta? Pentru ca in mod indiscutabil Romania este azi potentiala victima a unui joc geopolitic de ingradire a capabilitatii de actiune prin intermediul vecinilor, element decisiv in caz de razboi, fie el si de sorginte geoeconomica. Strategia “coapta” la Moscova, a putut fi implementata atat prin benevolenta vecinilor nostri fata de idee, cat si prin lipsa de preocupare fata de zona noastra a administratiei Obama, mult prea preocupata in cele doua mandate de “primavara araba” si de contondenta relationarii din Asia de sud-est. “Containmentul” de inspiratie moscovita, dedicat diminuarii euratlantismului regional emergent din Romania, poate fi demonstrat concis astfel:

Moldova, primul vecin, cu guvernarea minoritara de la Chisinau, este asezata clar pe axa complicitatilor/nevoilor economice Moscova-Berlin, cu socialistii lui Lupu si Plahotniuc conectati la Kremlin si cu popularii lui Filat, abonatii cursei de Berlin, via Bucuresti; nimic de comentat in plus …
Ucraina, “casus-belli” si focarul conflictului extins azi la nivel mondial, cu conditia sa de “teatru de razboi”, face imposibila conectarea efectiva la orice initiativa promovata de Bucuresti, iar aici vorbim de peste 600 km din frontiera noastra, ce este si frontiera NATO-UE;

  • Ungaria s-a pozitionat clar si faptic pe directia Moscova, apetenta popularului V. Orban pentru un regim autoritar, precum si nationalismul establishmentului de putere budapestan, fiind determinante pentru consolidarea fratiei cu regimul putinist, fratie ce se va upgrada la proxima vizita a presedintelui rus la Budapesta;
  • Serbia, desi cu o dedicatie naturala si istorica pentru parteneriate bilaterale cu Romania, nu va mai raspunde pozitiv unor astfel de proiecte azi, urmarile razboiului dezintegrationist din spatiul iugoslav generatoare de antagonisme perene, alaturi de infidelitatile partii romane din viziune sarba, incompatibilizeaza astazi un proiect regional cu dedicatie euratlantica pe aceasta directie; si n-am socotit investitia ruseasca de tip imperialist in acest spatiu …
  • Bulgaria, de jure si de facto in spatiu euratlantic, dar cu o aplecare naturala si explicita politico-economica de la Sofia catre Moscova; nevoile economice, absenta statului de drept, precum si originea slava si religia ortodoxa, compatibilizeaza vecinii nostri de la sud cu zona autocrata reprezentata azi de Moscova, avantajata de investitiile directe (sau mascate) ale capitalului rusesc in Bulgaria;
  • Marea Neagra: cel mai euratlantist vecin al nostru … :-)

Aceasta fiind situatia, prezentata poate prea succint, sa asteptam desfasurarea evenimentelor si concluziile SUA-NATO referitoare la nevoia urgenta de ranforsare a frontierei romanesti, deocamdata (!) depozitara unui avantaj singular pentru partenerii nostri strategici: dedicatie 100% pentru euratlantism, atat la nivelul decidentilor, cat si al populatiei.

II. Elena Udrea

Elena Udrea a ajuns azi in primul punct culminant (real!) al piesei in care joaca de 11 ani deja, in spatiul public romanesc (o sa incerc sa elimin din analiza mea accentele subiective, ce pot fi dictate de faptul ca o cunosc si suntem amici din 1998, cu o pauza de amicitie intre 2005 si 2013). Ce i se intampla azi a fost marcat si explicitat in ultimele zile prin nenumarate analize, cvasitotalitatea lor fiind subiective sau timorate. Pe acestea in mod sigur le-a priceput, ce n-a priceput Elena Udrea in mod sigur a fost tacerea unora ce-ar fi trebuit sa se exprime clar. Iar aici sunt doua categorii: categoria Traian Basescu si categoria cunoscatorilor situatiei. Despre acestia din urma, intre care ma numar, pot spune ca ar fi putut exista cel putin doua frane ce-ar defavoriza exprimarea publica: una, generata de neintelegerea esentei demersului Elenei de “total disclosure”, eticheta cu care ea n-a fost cadorisita de-a lungul evolutiei sale publice, discretia fiind mai degraba ingredientul pozitiv al desenului parcursului sau …, si de-aici blocajul; cealalta frana, generata tocmai de tacerea ciudata, nefireasca si inexplicabila a partenerului sau, seful ei necontest din ultimii zece ani, Traian Basescu. O sa las deci comentariile pentru saptamana viitoare, convins fiind ca azi asistam doar la episodul pilot al “ecranizarii epopeei Elenei Udrea”. O sa formulez in schimb niste intrebari legate strict de scandalul Udrea-Coldea:

- s-a sfatuit Elena Udrea cu Traian Basescu inainte de a-l ataca pe generalul Coldea, direct, dur si fara probe?

- daca s-a sfatuit , cum ne putem explica acest atac, in conditiile in care pare un razboi fratricid? (in mod incontestabil, cei doi “copii” asumati ai lui Traian Basescu, in tot timpul mandatului sau, sunt Elena Udrea, emulul politic, public evocata , respectiv Florian Coldea, tanarul general aureolat de succesul rezolvarii unor situatii limita, precum si girantul parteneriatului la nivel de “intelligence” cu SUA, “copil” recunoscut deasemenea de catre Train Basescu cu toate ocaziile speciale in fata cunoscatorilor interni si externi)

- daca nu s-a sfatuit cu Traian Basescu, primul semn major disonant al relationarii lor ar fi chiar lipsa colaborarii lor in acest moment, ce poate anunta evenimente cu efect tectonic; in acest caz, ma intreb in mod consecutiv, cine a sfatuit-o pe Elena Udrea (si cum a acceptat o asemenea aberatie ?! ) sa il atace pe seful interimar al SRI pe aliniamentul jocurilor murdare/corupte, in conditiile in care Florian Coldea beneficia, pe de o parte, de lipsa notorietatii personale pentru marele public, inclusiv deci pentru astfel de fapte, iar pe de alta parte, de notorietatea pozitiva a institutiei pe care azi o conduce in lupta anticoruptie, singura batalie populara azi in Romania?

- intrebarea majora este insa cea legata de tacerea lui Traian Basescu, care fie in conditiile complicitatii cu Elena Udrea pentru acest episod anti-Coldea, fie in lipsa acesteia, il aseaza ori in galeria santajabililor, ori a nerecunoscatorilor, ori a neputinciosilor; pentru ca aceasta categorie a bunicilor grijulii, pe care ne-o sugereaza fara pic de inspiratie si … jena, pe mine ma obliga deocamdata sa nu comentez…

III. Adrian Sarbu

Nu este incorect sa incadram “episodul Adrian Sarbu” in serialul maririi si decaderii mogulilor de presa, dar este inexact. Si asta pentru ca activitatea sa , spre deosebire de Sorin Ovidiu Vantu, Dan Voiculescu sau Dinu Patriciu, s-a concentrat cvasiexclusiv pe zona de mass-media/ entertainment, neincercand excursuri majore pe pietele adiacente influentabile public, gen energie/finante/banci/export, cum au facut ceilalti trei moguli, a caror soarta o pot deplange argumentat si ma abtin azi sa o comentez. In plus, Sarbu este detinatorul titlului onorific de cel mai influent roman vreodata in mass-media mondiala (CEO la CME, grup de media extrem de influent in Europa, patronat de Ronald Lauder, seful Congresului Evreiesc Mondial), performanta obtinuta pe baza talentului si competentei sale.

Sarbu a fost arestat intempestiv, iar procurorii ne prezinta niste argumente concrete furnizate de catre fostii sai angajati, care atunci cand descriu faptele se afla in stare de arest, sub presiune.
Atentie insa! Acesti oameni au fost arestati de catre o structura pe care Sarbu o denunta ca fiind de inspiratie “Pontaghita”, si daca rememorez acum constructia celebrului pact de coabitare al lui Ponta cu Basescu, imi amintesc rapid ca Tiberiu Nitu, procurorul general al Romaniei, a fost propunerea explicita a fostului sau coleg Victor Ponta, fapt nenegat pana azi de catre nimeni (iar dupa arestarea si dezvaluirile din cazul Alinei Bica, “marea coabitare” de-atunci, pare azi mai degraba “marea imparteala”…). In sustinerea argumentelor posibil subiective ale lui Sarbu, mai vin si acuzele repetate si incorecte ale lui Ponta din ultimul an la adresa sa, presiunile grobiene ale lui Ghita la adresa lui Sarbu pentru un “hostile take-over” a trustului Mediafax, precum si atitudinea (obiectiva!) anti-Ponta din campania prezidentiala a acestui trust care, mai ales la nivelul vectorilor din societatea romaneasca, a insemnat mult pentru victoria lui Iohannis.

Arestarea lui Sarbu, interpretata ca mai sus, eveniment dureros pentru mine, in sirul altor evenimente similare din ultimii ani intamplate unor fosti sau actuali prieteni, ma obliga sa reamintesc ca arestul trebuie sa fie o exceptie si nu o regula aplicata fara diferentieri, ca refacerea normalitatii in societatea noastra greu incercata azi, ne obliga la intelepciune si ponderatie, mai ales atunci cand vorbim evident de razbunari excesive ale unor centre de putere politico-economica, ca in cazul de fata. Nu discut faptele invocate de angajatii lui Adrian Sarbu, nu am datele necesare, insa este de nediscutat ca “ne-pericolului public Sarbu”, ca si altora asemenea lui, trebuie sa li se ofere sansa unei aparari corecte care sa raspunda complexitatii spetei, aparare care sa se faca in libertate sau sub control judiciar. Si spun asta deoarece “incalceala” luptelor pe care le-a dus cineva ca Sarbu intr-un stat cu o politica calamitata si o justitie dezaxata, merita clarificarea finala. Iar daca la finalul apararii sale va fi gasit vinovat, sa ispaseasca.
Si mai evoc ceva: putine dintre faptele unora din “categoria Adrian Sarbu” s-au realizat fara stirea sau complicitatea unor oameni de la varful statului roman; iar asta presupune nu doar protectie ulterioara, ci si responsabilizarea celor din stat ce au evocat in mod sigur interesul national atunci cand au girat asemenea actiuni…

In final, vizualizez cu ochii mintii toti beneficiarii “sistemului Sarbu”, unii profesionisti corecti, altii escroci patentati sau caractere inutile, aproape toti gratulandu-ne in ultimele zile cu o tacere vinovata sau complice, oricum rusinoasa. Un tablou pilduitor pentru Romania de azi…

Material publicat pe Voxpublica.realitatea.net

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările