Ce s-a ales de sloganul „Să trăiţi bine!“ în 10 ani de mandat Băsescu

Ce s-a ales de sloganul „Să trăiţi bine!“ în 10 ani de mandat Băsescu

Traian Băsescu, la începutul şi la finalul mandatului FOTO Adevărul | David Muntean

„Adevărul“ vă prezintă o fotografie a celor două mandate ale preşedintelui Traian Băsescu, aşa cum au fost ele, cu bune şi cu rele. Duminică, 21 decembrie, este ultima zi a lui Băsescu la Cotroceni.

Ştiri pe aceeaşi temă

Traian Băsescu a condus România în ultimii zece ani, fiind de departe cel mai controversat preşedinte postdecembrist. În 28 februarie 2003, Traian Băsescu, în calitate de lider PD, pune bazele alături de Theodor Stolojan, preşedintele PNL, Alianţei Dreptate-Adevăr (DA). În ultima clipă, invocând probleme de sănătate, Stolojan renunţă să mai candideze şi, totodată, se retrage şi din fruntea PNL, locul său fiind luat de Călin Popescu Tăriceanu, care devine şi copreşedinte al Alianţei DA. În conferinţa de presă în care Stolojan şi-a anunţat retragerea, Traian Băsescu, cu lacrimi în ochi, a lansat o sintagmă rămasă celebră: „Dragă, Stolo!”.

Pe 9 decembrie 2004, Băsescu câştigă primul mandat de preşedinte, în detrimentul candidatului PSD, Adrian Năstase. Cum era Traian Băsescu ca preşedinte? Ne răspunde Elena Udrea, care a fost consilier prezidenţial câteva luni în anul 2005: „ Eu eram un om foarte activ, pe cont propriu. Nu eram obişnuită cu program, cu şef, întârziam dimineaţa. S-a întâmplat să mă certe preşedintele. Odata eram la coafor la 9.00 şi m-a sunat de la Cabinet că preşedintele a întrebat de două ori de mine. Am plecat aşa cum eram de la coafor“.
Lui Călin Popescu Tăriceanu îi revine sarcina să formeze Guvernul.  Însă, la  nici câteva luni de la instalarea noului Cabinet, Tăriceanu îşi exprimă intenţia de a demisiona din fruntea Guvernului, cu scopul de a forţa organizarea de alegeri anticipate, pentru ca Alianţa DA să scape de „soluţia imorală“ PC, partidul lui Dan Voiculescu. Ulterior, Tăriceanu se răzgândeşte, i se lipeşţe porecla „Răzgândeanu“, însă gestul său l-a iritat pe Băsescu şi a răcit iremediabil relaţia dintre cei doi.

BILEŢELUL ROZ

La începutul anului 2007, Elena Udrea dezvăluia că Băsescu a primit de la fostul premier Tăriceanu un „bileţel roz“ în care acesta îi cerea şefului statului să-l ajute cu dosarul omului de afaceri Dinu Patriciu. Invitată, joi, la Adevărul Live, Elena Udrea a explicat de ce a dat publicităţii această informaţie: „Eram în 11 ianuarie 2007, fusesem de sărbători la munte cu preşedintele şi cu Monica Macovei. Am luat decizia pe drum. Am mers la emisiunea domnului Cristoiu să spun despre această istorie, despre încercarea lui Tăriceanu de a interveni pentru Patriciu. Nu mă aşteptam să se ajungă la suspendarea preşedintelui“. Ulterior, Băsescu a confirmat informaţia, însă bileţelul s-a dovedit a fi galben, nu roz. După episodul bileţelului roz şi după refuzul democrat-liberalilor de a o retrage pe Monica Macovei din Guvern, în aprilie 2007, Călin Popescu Tăriceanu a decis să rupă alianţa D.A., dar a rămas la guvernare cu sprijinul tacit al PSD.

DOUĂ SUSPENDĂRI EŞUATE

Ambele mandate ale preşedintelui au fost pătate cu câte o suspendare din funcţie. Prima a avut loc în aprilie 2007, în urma unei iniţiative la care au participat parlamentarii PSD şi PNL, conduşi de Dan Voiculescu. La referendum, 74,48% din voturi au fost împotriva demiterii preşedintelui, ceea ce i-a dat posibilitatea şefului statului să se întoarcă la Cotroceni. În iulie 2012, este suspendat a doua oară, tot de PSD şi PNL, de această dată reunite în USL. Deşi peste 7,4 milioane de români au votat împotriva lui Traian Băsescu, referendumul nu a fost validat, deoarece nu fusese îndeplinit cvorumul de prezenţă la vot, de 50% plus unu, care ar fi însemnat o prezenţă la vot de circa 9 milioane de români.

10 ANI DE MANDAT, 10 GUVERNE

În cei zece ani de mandat, Traian Băsescu a lucrat cu patru premieri, care au condus 10 guverne: două guverne Tăriceanu şi câte patru Emil Boc şi Victor Ponta. Primul a fost Călin Popescu Tăriceanu. „Acest om nu a fost un om rău intenţionat, dar aşa mergea clasa politică atunci. Deşi toată campania mea fusese legată de ţepe, ţepe în Piaţa Victoriei, nici partenerul meu de campanie nu credea în ceea ce spuneam eu“, a explicat şeful statului peste ani.

După alegerile din 2008, niciun partid nu a obţinut suficiente mandate pentru a forma singur guvernul, iar în 10 decembrie PDL şi PSD bat palma pentru un acord de guvernare, iar prim-ministru desemnat a fost Theodor Stolojan. După ce s-a retras în 2004,  Stolojan a reeditat episodul şi în 2008. Astfel, premier a ajuns Emil Boc, liderul PDL.

La 1 octombrie 2009, cu două luni înainte de alegerile prezidenţiale, PSD părăseşte Guvernul Boc, care continuă să funcţioneze într-o componenţă redusă, sub denumirea de Guvernul Boc II, până la 13 octombrie, când va fi demis ca urmare a unei moţiuni de cenzură a opoziţiei (PNL+UDMR). Băsescu îl numeşte pe Lucian Croitoru ca premier desemnat, însă Guvernul prezentat de acesta nu a primit votul Parlamentului. Băsescu mai face o încercare şi-l propune premier pe Liviu Negoiţă, însă Parlamentul a amânat instalarea noului Cabinet propus de fostul primar de la Sectorul 3. În acest interval, de la moţiunea de cenzură până după alegerile prezidenţiale, Guvernul Boc funcţionează ca interimar şi putem vorbi despre Guvernul III. 

În 6 decembrie, Traian Băsescu îl învinge, la mustaţă, pe Mircea Geoană, după ce liderul PSD a făcut o gafă monumentală: în seara dinaintea confruntării directe cu Traian Băsescu, l-a vizitat pe Sorin Ovidiu Vîntu. „Domnule Geoană, azi-noapte v-a plăcut la Vîntu? V-a chemat de urgenţă?“, a întrebat Băsescu, iar Geoană a rămas blocat. Elena Udrea a povestit, la Adevărul Live, episodul din 2009.  „Adormisem, era unu noaptea, când m-a trezit fostul meu soţ, că mă caută Viorel Sima. «L-am fotografiat pe Geoană la Vîntu acasă. Mă urmăresc ăştia şi nu ştiu ce să fac». Aşa a fost. Nu a fost nimic în spate plănuit. Atâta minte a avut domnul Geoană, să se ducă la Vîntu acasă“, a rememorat Udrea.  Aşa a început cel de-al doilea mandat de preşedinte. Emil Boc este desemnat să-şi formeze o nouă echipă de miniştri care este validată în 23 decembrie 2009. Guvernul Boc IV.

În ianuarie 2012, în Bucureşti şi mai multe oraşe din ţară au loc o serie de proteste violente, manifestanţii solidarizându-se cu Raed Arafat, care se opunea proiectului lui Boc de reformare a sistemului de urgenţă.

În 9 februarie, Emil Boc şi-a depus mandatul de premier. Succesorul acestuia a fost Mihai Răzvan Ungureanu, fost şef al Serviciului de Informaţii Externe (SIE) care a funcţionat numai 78 de zile, fiind răsturnat printr-o moţiune de cenzură a USL. „Preşedintele a venit cu ideea cu Mihai Răzvan Ungureanu, care era foarte arogant. A fost ultima soluţie. Mulţi au refuzat să preia guvernarea. Aroganţa şi tipul de persoană au făcut să piardă guvernarea. Nu pot să spun că şi-a ratat cariera politică, dar probabil azi era preşedintele României dacă rămânea loial preşedintelui Traian Băsescu“, a spus, ieri, Elena Udrea, la Adevărul Live, într-un interviu-eveniment  despre cei 10 ani de mandat Traian Băsescu. În mai 2012, preşedintele Traian Băsescu l-a numit pe Ponta pentru prima dată premier.

PACTUL DE COABITARE

În decembrie 2012, după alegerile parlamentare, Băsescu îl numeşte pe Ponta din nou prim-ministru şi încheie cu acesta un acord de colaborare instituţională, în prezenţa lui Liviu Dragnea şi Crin Antonescu. „Slavă Domnului, de lipsa de experienţă a domnului Ponta care a semnat celebrul pact. A fost un politician mai slab decât mine, am fost negociator mai bun decât el“, declara Băsescu, în urmă cu câteva luni. În plină campanie electorală pentru prezidenţiale, Băsescu a făcut un anunţ ce se voia a fi o ghilotină politică pentru premier. „Victor Ponta a fost ofiţer acoperit SIE între 1997 şi 2001“, a spus Băsescu, iar Ponta nici nu a negat, nici nu a confirmat.

„ADIO, PD! ADIO, PDL!“

După ce Elena Udrea a pierdut competiţia pentru preşedinţia PDL, în martie 2013,Traian Băsescu a anunţat, într-un filmuleţ postat pe Facebook, că modul în care s-au desfăşurat alegerile interne din PDL, prin fraudarea votului de către echipa lui Vasile Blaga, îl face „să spună definitiv şi pentru totdeauna, adio PD, adio PDL“. 23 martie 2013 a fost momentul în care Traian Băsescu s-a desprins definitiv de partidul care l-a ajutat să câştige funcţia de primar al Capitalei şi două mandate de preşedinte. În aceeaşi zi, Traian Băsescu a anunţat şi apariţia unei alte construcţii politice şi la numai trei zile distanţă a fost lansată Fundaţia Mişcarea Populară, din rândurile căreia s-a născut Partidul Mişcarea Populară (PMP), partid care şi-a asumat să ducă mai departe politica începută de Traian Băsescu. Fost deputat PDL, Eugen Tomac a condus, din postura de interimar, PMP, până la primul Congres al partidului, care a ales-o pe Elena Udrea să preia frâiele formaţiunii girate de Traian Băsescu. ;

Reforma serviciilor

Tot în timpul mandatului lui Traian Băsescu a început reformarea Serviciilor Secrete. Evenimentul care a declanşat acest proces a fost fuga teroristului Omar Hayssam. Mai exact, în 5 aprilie 2005, Omar Hayssam a fost reţinut şi, deşi Preşedinţia anunţa atunci că este acuzat de implicare în răpirea jurnaliştilor Marie Jeanne Ion, Sorin Mişcoci şi Ovidiu Ohanesian, la Bagdad, el a fost arestat preventiv, într-un cu totul alt dosar, pentru infracţiuni economice. La aproape un an de la plasarea lui în arest, instanţa l-a eliberat, din motive medicale. În 30 iunie 2006, Omar Hayssam a fugit din România în Siria, într-o navă, printre berbecuţi. Fuga acestuia a dus la revocarea din funcţii a şefilor SRI, SIE şi DGIPI, respectiv Radu Timofte, Gheorghe Fulga şi Virgil Ardelean, dar şi a procurorului general al României Ilie Botoş. În 4 octombrie 2006, preşedintele îl propune pe George Maior în fruntea SRI,  şi pe Claudiu Săftoiu în fruntea SIE. Dacă George Maior a rămas în funcţie până în ziua de astăzi, la şefia SIE s-au mai perindat Mihai Răzvan Ungureanu şi Teodor Meleşcanu. Pentru schimbarea lui Claudiu Săftoiu, vina a picat pe fosta sa soţie, Adriana Săftoiu, fost consilier prezidenţial. „Ţi-a poftit sufleţelul să-ţi fie soţul şef de serviciu secret, ţi l-a făcut preşedintele şef de serviciu secret. Si când constaţi că e căciula mai mare decât poate să ducă capul domnului şef de serviciu secret, să te superi că ţi l-a schimbat. Păi cine l-a pus să vorbească prostii?“, spunea Traian Băsescu în 2009. Anul acesta, pe final de mandat, Băsescu a clamat că serviciile au căpătat, totuşi, prea multă putere.


Radiografia economiei în „era Băsescu“

În anul 2004, Traian Băsescu intra în cursa pentru prezidenţiale cu sloganul „Să trăiţi bine!“, formulă pe care a folosit-o de mai multe ori şi pe parcursul primului mandat la Cotroceni, mai ales în vizitele făcute în ţări cu largi comunităţi de români. La începutul acestui an, Traian Băsescu a declarat, făcând referire la acest slogan, că el a adresat o urare românilor, iar ei au înţeles că a fost o promisiune.

Pentru a vedea dacă românii au trăit sau nu bine, „Adevărul“ vă propune o retrospectivă a ultimilor 10 ani, analizând evoluţia principalilor indicatoril economici în „era“ Băsescu. Bilanţul ultimului deceniu arată că Produsul Intern Brut pe cap de locuitor s-a triplat, salariul mediu a crescut cu peste 1.000 de lei, rata şomajului a scăzut, iar creditele şi depozitele bancare au înregistrat un avans fulminant.
Pe de altă parte, însă, populaţia României a scăzut în ultimii 10 ani cu peste 1,7 milioane de locuitori, până la mai puţin de 20 de milioane, mulţi conaţionali alegând calea străinătăţii pentru un trai mai bun.

SALARIILE, CU 85% PESTE SCUMPIRI

Statisticile oficiale arată că media scumpirilor – inflaţia – cumulată în ultimii 10 ani a fost de 61,9%, iar creşterea salariului mediu a fost de 146,9%, ceea ce înseamnă un avans de 85% al puterii de cumpărare. Desigur, acesta este raportul dintre datele de la începutul şi de la sfârşitul perioadei, o medie generală, dar în interiorul „erei“ Băsescu au fost şi câţiva ani în care puterea de cumpărare se eroda dramatic. Au fost acei ani de criză în care salariile scădeau, preţurile creşteau, locurile de muncă erau puţine şi mai ales nesigure, lucruri care – văzute prin prisma angajatorilor – au însemnat reduceri de costuri şi mărirea eficienţei salariaţilor. Am putea spune, astfel, că transpunerea în viaţă a sloganului „Să trăiţi bine!“ le-a revenit, pe rând, angajaţilor şi apoi angajatorilor.

În cele 120 de luni (10 ani) ale celor două mandate Băsescu, salariul mediu a crescut cu 1.017 lei, ceea ce – statistic vorbind – înseamnă o medie de creştere de 8,5 lei lunar. Reamintim, însă, că au existat şi luni în care salariul mediu a scăzut chiar şi cu 30-40 de lei, pe fondul aceleiaşi crize din anii 2009-2010.

MAI MULŢI ROMÂNI LA MUNCĂ

Piaţa forţei de muncă a avut şi ea o evoluţie sinusoidală, cu creşteri spectaculoase în primul mandat (2004-2009), urmate de scăderi dramatice şi o revenire relativ înceată în al doilea. Per ansamblu, faţă de începutul perioadei, numărul de salariaţi este acum cu 335.000 mai mare, iar numărul de şomeri este cu 72.900 mai mic, rata şomajului scăzând cu un punct procentual, de la 6,3% la 5,3%.

DE LA AVÂNT LA CRIZĂ ŞI ÎNAPOI

Economia românească a cunoscut, în „era“ Băsescu, cel mai mare avânt, însă a traversat şi cele mai mari turbulenţe determinate de criza mondială. Produsul Intern Brut a crescut cu 6% în 2007 şi cu 7,1% în 2008, pe fondul investiţiilor străine care au inundat piaţa românească şi al creşterii consumului public şi privat determinată de explozia creditelor. Apoi, în 2009, economia românească a primit o lovitură dură din partea crizei şi a scăzut cu 7,1%, apoi cu 1,3% în 2010. În ultimii ani, băncile au strâns robinetul creditelor, în timp ce restanţele au crescut exponenţial. În anii crizei, multe firme au pus lacătul pe uşă, astfel că rata şomajului a crescut, salariile au fost tăiate, iar consumul şi valoarea tranzacţiilor imobiliare au ajuns la cote de avarie.
În octombrie 2008, la Bruxelles, preşedintele Băsescu spunea că „dacă datorită realizărilor noastre nu ne-a lovit criza financiară, criza economică nu ne iartă dacă nu suntem prudenţi“. Următorii doi ani ne-au dovedit că nu am fost prudenţi.

O BORNĂ IMPORTANTĂ: ADERAREA LA UE

Aderarea României la Uniunea Europeană (UE) este una dintre marile realizări din mandatul preşedintelui Băsescu şi unul dintre cele mai importante evenimente din istoria ţării. Demersurile României de a face parte din UE au început încă din 1995, pe când preşedinte era Ion Iliescu, însă confirmarea politică a încheierii negocierilor de aderare a venit de la Consiliul European de-abia la sfârşitul lui 2004.

La 13 aprilie 2005, Parlamentul European a aprobat semnarea Tratatului de Aderare a României, iar ceremonia oficială a avut loc la 25 aprilie în acelaşi an, la Abaţia de Neumunster din Luxemburg. Din partea României au semnat preşedintele Traian Băsescu, premierul Călin Popescu Tăriceanu, ministrul Afacerilor Externe Mihai Răzvan Ungureanu şi negociatorul şef cu Uniunea Europeană, Leonard Orban. Apoi, ţara noastră a început pregătirile pentru aderare şi a devenit membru cu drepturi depline al spaţiului comunitar la 1 ianuarie 2007.

Aderarea României la zona euro, obiectiv comun al Preşedinţiei, Guvernului şi Băncii Naţionale a României, nu a avut însă loc în era Băsescu. În primii ani de la aderarea României la UE, Guvernul s-a angajat prin raportul de convergenţă transmis la Bruxelles ca trecerea la euro să aibă loc la 1 ianuarie 2014. Dar, odată cu venirea crizei, acest termen a fost amânat, economia românească nefiind pregătită pentru acest pas. În ultimul raport de convergenţă, România s-a angajat să adere la zona euro la 1 ianuarie 2018, moment la care trebuie să îndeplinească criteriile de convergenţă nominală (limitări privind inflaţia, cursul de schimb, datoria publică, deficitul bugetar şi dobânda pe termen lung), dar şi să demonstreze că în urma reformelor structurale poate face parte din acest club. 


 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: