Ce face Opoziţia la vreme de concedii

Nu trebuie să fii cine ştie ce rafinat analist politic spre a băga de seamă că PSD greşeşte zilnic. Se vede cu ochiul liber că cel mai mare partid din România şi-a pierdut busola. Că este din ce în ce mai nesigur pe sine. Că vectorii săi de imagine una spun azi, alta spun mâine. Că s-a insinuat deja o oarecare prăpastie între Daddy Dragnea şi premierul Mihai Tudose şi că în guvernul PSD-ALDE există mai mulţi poli de putere decât ar fi cazul.

Situaţia economică deloc de invidiat a ţării, îndatorarea ei peste măsură, tot mai evidenta incapacitate a respectării promisiunilor electorale complet nerealiste, imposibilitatea de a cumpăra pe mai departe bunăvoinţa electoratului prin nefundamentate economic creşteri de salarii, amânarea punerii în aplicare a majorărilor salariale ce trebuiau să intre în vigoare cu începere din data de 1 iulie, înmulţirea numărului de taxe, anunţata mărire considerabilă a cuantumului unor accize, explozia preţurilor, în primul rând a costului energiei electrice, indeciziile şi intenţiile ascunse legate de trecerea de la 1 ianuarie 2018 a plăţii CAS şi CASS în sarcina angajatului, un indiciu că praful se va alege şi din faptul că de anul viitor o vom duce ceva mai bine, probabila creştere a preţurilor unor alimente ca urmare a secetei prelungite sunt tot atâtea motive de îngrijorare pentru mai-marii coaliţiei PSD-ALDE.

Din păcate, întreg acest complex de fapte nu este deloc speculat de formaţiunile politice de opoziţie. Aflate într-o vacanţă prelungită. Toropite de căldură, incapabile să îşi revină după dezastrul din trecutele campanii electorale, preocupate de lucruri absolut mărunte, deloc în stare să utilizeze în folosul propriu tot mai vizibilele neîmpliniri ale guvernării.

Congresul PNL şi schimbarea de lider intervenită cu această ocazie nu au adus nici cel mai mic reviriment al prezenţei marelui partid al Brătienilor pe scena politică a ţării. În mod evident, până în acest moment, dl. Ludovic Orban, noul preşedinte al liberalilor, nu şi-a articulat o strategie proprie, nu are echipă. Până în urmă cu o lună, nutream iluzia unei schimbări la faţă a d-lui Cătălin Predoiu, care ne-a surprins pe mulţi prin virulenţa şi concreteţea dezvăluirilor legate de prăpastia dintre vorbe şi fapte din acţiunile formaţiunilor politice aflate azi la guvernare. Iată însă că dl. Predoiu şi-a epuizat rapid muniţia, a fost cuprins de o oboseală prematură ori a preferat şi domnia sa beneficiile oferite de concediul petrecut cu indemnizaţia de parlamentar dublată.

USR are mize mici, se consumă în dispute fals doctrinare, cum e aceea legată de definirea conceptului de familie. Are o plăcere bolnăvicioasă a referendumurilor cu repetiţie care îi afectează şi mai mult unitatea şubrezită. Din câte se pare, partidul –sentiment creat de dl. Nicuşor Dan (un ins ale cărui acţiuni şi ziceri probabil numai bunul Dumnezeu şi el le mai înţeleg) va organiza şi în octombrie o consultare internă menită să-i clarifice viitoarele raporturi cu platforma România 100 a d-lui Dacian Cioloş. Unii speră într-o unificare şi în preluarea conducerii de fostul premier tehnocrat al României care va aduce cu sine câteva competenţe recunoscute, aşa cum sunt domnii Vlad Voiculescu şi Dragoş Pâslaru. Cât de coagulată va fi pe mai departe acţiunea USR, odată această presupusă fuziune devenită realitate, rămâne însă o imensă necunoscută. Căci în USR există personalităţi cu mari orgolii şi realizări mult prea aproape de zero, oameni despre care se ştie foarte bine că, dacă nu le sunt îndeplinite visurile de ascensiune politică, nu se dau în lături de la acţiuni distructive.

În toamnă ar trebui să aibă loc şi congresul PMP. Partidul lui Traian Băsescu. Deja au apărut pe piaţă zvonuri privind o posibilă înlocuire de lider. Fără doar şi poate, dl. Siegfried Mureşan, despre care se spune că ar urma să fie succesorul d-lui Băsescu, deţine multiple calităţi ce îl recomandă drept un politician de mare anvergură. Bine, temeinic şcolit, cu calificări multiple şi solide, familiarizat cu jocurile politice şi de putere de la Bruxelles şi de la Strasbourg, dl. Mureşan ar putea reprezenta o nouă şansă pentru partidul lui Traian Băsescu. Poate chiar pentru România. Rămâne de văzut cât de dispus va fi fostul preşedinte al ţării să îi cedeze locul, iar dacă o va face, dacă nu cumva va fi vorba numai despre o operaţiune de formă.

Pentru moment, domnul Băsescu nu dă deloc semne că ar fi dispus să se bucure de binefacerile pensiei ori că ar fi dispus să se exercite în arta de a fi bunic. Şi nici că ar dori să joace în PMP rolul unei reîntruchipări a lui Deng Xiao Ping.