Ce nu vrea să priceapă Dragnea: nu poate conduce o ţară în numele a 18% din populaţie

Dragnea s-a simţit mandatat, de cele 18% din voturile obţinute, să fure oricât. Uite că nu este aşa. Chiar şi o parte din cei 18% nu mai cred aberaţiile lui Dragnea. Iar ceilalţi 82% n-au crezut niciodată. Nu ştiu de unde speranţa lui Dragnea că ne va  păcăli pe toţi la infinit. Niciodată în istorie nu s-a întâmplat aşa ceva. Mai devreme sau mai târziu se produce declicul.

Parte din cei 82% care n-au votat PSD nu mai vrea dictatura lui Dragnea. Cum să accepte un guvern de analfabeţi, un program de guvernare care conţine visele exotice ale trio-ului Dragnea, Vâlcov, Vasilescu? Şi-şi manifestă opoziţia aşa cum consideră de cuviinţă.

Va conta pentru actuala putere mitingul organizat astăzi în Piaţa Victoriei? Tare mă tem că nu.  Nu contează ce-şi doresc românii, cei 82%. Contează doar ce vor cei aflaţi la putere. Iată ce declară Dragnea:

„Legile justiţiei intrate în vigoare, noile Coduri Penale intrate în vigoare, Legea pensiilor intrată în vigoare, rezultatele economice care încep să facă pe orice mincinos să tacă, pentru că nu mai poţi minţi în faţa evidenţei, parteneriatul public-privat, cele 21 de proiecte care vor fi lansate în septembrie şi în octombrie, vorbim de autostrăzi şi de investiţii foarte mari, unde vor începe efectiv lucrările, probabil că în 2019.“

În traducere liberă: justiţia nu ne mai poate ancheta şi judeca, sume uriaşe de bani vor fi pe mâinile noastre, furăm maxim apoi fugim care încotro: Brazilia, Madagascar, Costa Rica etc.

L-au demonizat pe Iohannis, îl prezintă ţapul ispăşitor pentru tot ce se întâmplă în ţară, păcălesc populaţia cu o lege a pensiilor fantasmagorică, care nu va fi pusă niciodată în operă, pentru a câştiga timp, pentru a aduna sume cât mai mari din bugetele de stat, iar când vor pleca să aibă buzunarele şi conturile pline. Au inventat statul paralel menit sa fie justificare pentru anihilarea justiţiei.

Cât le va merge, într-o democraţie şi cu regulile statului de drept?

Faza superiora a democraţiei este democraţia şi guvernarea participative. Le place, nu le place.  Populaţia nu poate asista impasibilă patru ani, după care se va trezi într-o ţară pustiită şi cu fântânile secate. Şi va plăti ani de zile revenirea la normalitate şi la chilibre macroeconomice. Cum se vor împăca toate acestea cu principiile democraţiei şi statului de drept, nimeni nu ştie. Manifestăm, manifestăm, după care plecăm acasă în timp ce unul îşi râde în mustaţă? Nu ştiu răspunsul la această întrebare. Am încredere în zicerea în care am crezut întotdeauna: Înţelepciunea colectivă este superioară celor individuale. Mai greşeşte şi ea, dar mai rar.