Pentru o justiţie cu adevărat liberă şi independentă, ceea ce s-a întâmplat şi se întâmplă în continuare, în România constituie mană cerească din punct de vedere al oportunităţilor de lucru. Modul în care se face politică la nivel înalt, în Parlament şi nu numai, în principalele partide româneşti, la ora actuală, reprezintă o ofertă de cercetare şi luptă anticorupţie de nerefuzat pentru magistraţii profesionişti, dedicaţi şi implicaţi în lupta împotriva proliferării fenomenului corupţiei sistemice la vârful instituţiilor statului şi organizaţiilor politice. Mai mult ca niciodată, politica românească, indiferent de culoarea actorilor, se împleteşte până la contopire cu fenomenul corupţiei!

De mai multe săptămâni, luni chiar, se duc tratative, discuţii, negocieri politice între principalii actori parlamentari ai ţării, în cadrul luptei pentru putere dintre forţele puterii şi cele ale opoziţiei. Lucruri fireşti de altfel în jocurile politicii, într-o democraţie reală. Atunci care ar fi problema, s-ar întreba unii naivi sau ignoranţi ai politicii originale româneşti? Păi, nefirescul, lucrurile ilegale şi imorale fac ca aceste negocieri, tratative, înţelegeri, oferte politice să intre în sfera corupţiei endemice, sistemice. Atunci când se tranzacţionează, se oferă, se cere, se dă, se ia, se şantajează cu posturi înalte, sume fabuloase de bani, funcţii politice, economice sau de altă natură la vârful celor mai înalte instituţii ale statului român, în care sunt implicaţi membri ai guvernului, parlamentari, politicieni de tot felul, corupţia arată cât de puternică este în România. Este dominantă, dictatoare!

Recenta moţiune de cenzură depusă de opoziţia liberală împotriva actualului guvern pesedist a scos la iveală nu doar extraordinara luptă politică, ci şi nivelul la care a ajuns să facă legea caracatiţa corupţiei.

În aceste zile, am auzit în permanenţă despre mizele extraordinare ale negocierilor şi evident despre cum sunt cumpărate şi vândute voturile parlamentarilor la moţiune. Au apărut şi înregistrări în care se fac referiri la justiţie, discuţii din care s-ar putea înţelege că aceasta ar putea acţiona într-un fel sau altul dacă puterea actuală se schimbă. Ar putea fi interpretate diverse lucruri drept trafic de influenţă. Evident că unul dintre demnitarii vizaţii, înregistraţi, prim ministrul Viorica Dăncilă, neagă totul, solicitând acuzatorilor ”să demonstreze” acuzaţiile grave.

Ce poate să înţeleagă poporul, cetăţenii de rând când aud şi văd toată această târguială politică la fel ca la piaţă, cu scoaterea pe tarabă a funcţiilor înalte, a privilegiilor, a sumelor fabuloase promise în schimbul voturilor şi loialităţii politice? Evident, toate aceste avantaje nu provin din buzunarele politicienilor, nimeni nu dă din banii proprii! Nici din pungile partidelor politice, ci din structura, zona instituţională a statului! Astfel, ne trezim cu funcţionari înalţi numiţi în funcţii doar pe criterii politice şi de loialitate, nicidecum pe competenţă şi profesionalism, cum au fost sumedenie de cazuri. Amintesc ca exemple, doar cazul ex şefei de la ANAF, tânăra celebră cu examenele orale pe care nu le trecuse, dar şi recentul caz al unui mare şef din energie, depistat că îşi falsificase diploma de studii! Numai dacă urmărim, în următoarele săptămâni, luni cum apar diverse persoane nepotrivite, incompetente în funcţii înalte, plătite cu bani grei, ne vom da seama că acestea sunt rezultatul negocierilor şi plăţilor politice!

Dacă în România am fi avut o justiţie cu adevărat liberă şi independentă, instituţii funcţionale anticorupţie, magistraţi profesionişti, curajoşi, netimoraţi, neinfluenţaţi şi neatârnaţi, evenimentul moţiunii de cenzură le-ar fi adus oportunităţi extraordinare de lucru! Dar, avem noi aşa ceva? Răspunsul e simplu şi se vede cu ochiul liber-atâta timp cât politicienii fac ce vor, lucruri ilegale şi imorale, fără frica, este clar ca lumina zilei că fenomenul corupţiei se desfăşoară în voie, nederanjat de nimeni!

Strigătul de luptă al fostei şefe a DNA, la înlăturarea din funcţie, ”Corupţia poate fi învinsă!”, nu pare să fi impresionat pe nimeni dintre actualii magistraţi care lucrează în instituţiile anticorupţie. Şi cred că nici mesajul de încurajare lansat de Laura Codruţa Kovesi, atunci când a declarat că victoria ei la câştigarea postului de procuror şef al Parchetului European este victoria magistraţilor români! Dimpotrivă, unii magistraţi români ajutaţi să ajungă în principalele instituţii ale Justiţiei româneşti, se luptă între ei, cum este cazul CSM de exemplu, ajutaţi parcă şi păpuşaţi de iţele principalilor actori politici!

Ce bine ar fi prins acum un protocol de genul celui dintre DNA şi SRI, când marii corupţi ai politicii româneşti cădeau pe tehnicile de filaj şi înregistrări, tocmai de aceea a fost denunţat şi anulat! Ce frumos ar fi fost acum să-i vedem pe marii corupţi, din toate taberele politice, defilând cu cătuşele la mâini, la procuratură şi în sălile de judecată! Dar de unde atâta justiţie liberă şi independentă, de unde atâţia magistraţi profesionişti şi curajoşi? La momentul actual, când mizele politicii şi puterii sunt mai importante ca oricând, justiţia pare că aşteaptă să vadă cine vor fi noii jupâni ai statului român în faţa cărora să se gudure ascultător!