Ce se mai aude cu interceptările - de la teorie la practică

Nu dispoziţiile legale sunt problema, chiar dacă mulţi nu s-au ferit să le critice, ci modul de punere în practică a lor cauzează probleme.

Pentru că am vorbit data trecută despre date cu caracter personal şi am amintit doar incidental şi despre dezbaterea creată în jurul interceptării cartelelor, am zis să nu las neabordat subiectul acesta. Nu îmi doresc nici să critic, nici să susţin această propunere, voi aştepta să vad argumente reale şi pertinente.

Până atunci, pentru că v-am obişnuit cu CEDO şi cu discuţii cu profil juridic, îmi propun să creez un cadru pentru viitoarele discuţii şi aştept opinii.

Ştim cu toţii că interceptările şi înregistrările convorbirilor sunt un procedeu din ce în ce mai utilizat în cadrul anchetelor, dar din ce în ce mai controversat. 

Reglementarea generală cu privire la interceptări o găsim în Codul de procedură penală, în titlul referitor la probe şi mijloace de probă, mai exact în articolul 91¹. Important de subliniat este că interceptările şi înregistrările se fac doar pe baza autorizaţiei motivate a judecătorului, la cererea procurorului, în condiţiile articolului sus-menţionat. Mai spune acelaşi articol că autorizaţia se dă pe durata necesară interceptării şi înregistrării, dar nu pentru mai mult de 30 de zile, putând fi prelungită cu câte 30 de zile, fară a depăşi în total 120 de zile.

Dispoziţiile din Codul de procedură penală au fost atacate la Curtea la Constituţională de nenumărate ori. Autorii excepţiei de neconstituţionalitate au invocat în special încălcarea articolului 26 referitor la viaţa intimă, familială şi privată, articolul 28 privind secretul corespondenţei, articolul 53 referitor la condiţiile şi limitele restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, precum şi încălcarea articolului 8 privind dreptul la respectarea vieţii private şi de familie din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. În decizia Curţii nr.1017 din 2012, după examinarea excepţiei, Curtea a observat că dispoziţiile art. 91¹ din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului de constituţionalitate şi a făcut trimitere la decizia nr. 182 din 2010. Astfel, Curtea a reţinut că respectivele dispoziţii conţin suficiente garanţii prin reglementarea în detaliu a justificării emiterii autorizaţiei, a condiţiilor şi a modalităţilor de efectuare a înregistrărilor, a instituirii unor limite cu privire la durata măsurii, a consemnării şi certificării autenticităţii convorbirilor înregistrate, a redării integrale a acestora, a definirii persoanelor care sunt supuse interceptării, iar eventuala nerespectare a acestor reglementări nu constituie o problemă de constituţionalitate, ci una de aplicare, ceea ce însă e în afara competenţei Curţii. Mai mult, nu sunt încălcate nici articolele 28 şi 53 deoarece chiar Constituţia a înţeles să îi dea legiutorului posbilitatea de a apela la o astfel de reglementare din moment ce secretul corespondenţei nu poate fi considerat un dreptu absolut, el putând fi restrâns în momentul în care o astfel de restrângere se impune pentru apărarea securităţii naţionale sau pentru desfăşurarea instrucţiei penale, aşa cum se întâmplă în cazul nostrum. Foarte expresivă aici argumentarea Curţii: “societăţile democratice sunt ameninţate de un fenomen infracţional din ce în ce mai complex, motiv pentru care statele trebuie să fie capabile de a combate în mod eficace asemenea ameninţări şi de a supraveghea elementele subversive ce acţionează pe teritoriul lor.”

Cu privire la încălcarea articolului 8 din CEDO, Curtea Constituţională a arătat că instanţa europeană a validat aceste dispoziţii legale în cauza Popescu c. România, printr-o hotărâre din 2007. S-a reţinut în această hotărâre că deşi iniţial s-a reţinut o încălcare a articolului 8, după completarea şi modificarea cadrului legislativ, dispoziţiile legale criticate folosesc termeni cu înţeles univoc, oferind protecţie împotriva unui amestec arbitrar în exercitarea dreptului la viaţă privată.

Prin urmare, Curtea Constituţională este de acord, CEDO este şi ea de acord cu reglementările interne.. Atunci de ce apar toate acele condamnări ale României la CEDO pe care ne-am obişnuit să le citim? Răspunsul este simplu: nu dispoziţiile legale sunt problema, chiar dacă mulţi nu s-au ferit să le critice, ci modul de punere în practică a lor cauzează probleme.

Înainte să trec în revistă câteva aspecte din jurisprudenţa CEDO, celor care sunt în continuare sceptici cu privire la efectivitatea şi aplicabilitatea dispoziţiilor din Codul de procedură penală, le spun că noul Cod de procedură penală va prevedea în articolele 136-137 în premieră, o definiţie a “tehnicilor speciale de supraveghere” şi o definiţie a interceptărilor convorborilor sau comunicărilor, deci nu se va mai lăsa loc de interpretări şi polemici. Mai mult, noul cod va institui şi condiţii restrictive cu privire la dispunerea suprevegherii tehnice şi anume:  să existe o suspiciune rezonabilă cu privire la pregătirea sau săvârşirea uneia dintre infracţiunile limitativ prevăzute de art. 137 alin.3; măsura să fie necesară şi proporţională cu restrângerea drepturilor şi libertăţilor fundamentale, date fiind particularităţile cauzei, importanţa informaţiilor ori a probelor ce urmează a fi obţinute sau gravitatea infracţiunii; probele sau localizarea şi identificarea suspectului sau inculpatului nu pot fi obţinute în alt mod sau obţinerea lor să  presupună dificultăţi deosebite ce ar fi prejudicia ancheta ori să existe un pericol pentru siguranţa persoanelor sau a unor bunuri de valoare. Consider că textul de lege amintit este destul de clar şi nu ar trebui să mai creeze discuţii după intrarea în vigoare. Pentru mai multe detalii, vă invit să citiţi proiectul, pe care îl găsiţi pe site-ul Ministerului Justiţiei.

Să ne amintim despre celebrul caz Patriciu c. România. Pe data de 11 mai 2007, reclamantul a obţinut obligarea Serviciului Român de Informaţii la plata sumei de 50.000 lei cu titlul de prejudiciu moral pentru interceptarea ilegală a convorbirilor. Hotărârea a rămas irevocabilă prin respingerea apelului şi a recursului. Domnul Patriciu nu s-a oprit aici şi s-a adresat şi CEDO, susţinând încălcarea articolului 8. În hotărâre, CEDO a arătat faptul că prin intermediul acţiunii în daune-interese, autorităţile naţionale au recunoscut încălcarea articolului 8, prejudiciul suferit de reclamant fiind reparat. Prin urmare, Curtea a considerat că reclamantul nu mai poate fi considerat o victimă a încălcării alegate şi prin urmare acest capăt de cerere a fost respins ca fiind incompatibil ratione personae. Aici, Curtea spune de fapt că este suficientă repararea prejudiciului în urma hotărârilor instanţei naţionale, reclamantul nemaiputând fi calificat ca fiind victimă după această reparare. Mai concret, CEDO confirmă faptul că a avut loc încălcarea articolului 8, dar ar fi putut dispune repararea prejudiciului doar dacă constata ea însăşi această încălcare în situaţia în care instanţele naţionale ar fi respins pretenţiile reclamantului. M-am simţit nevoită să profit de ocazie şi să clarific această hotărâre pentru că am citit în foarte multe ştiri că “Patriciu a pierdut la CEDO”. Tehnic vorbind, de fapt nu a pierdut.

Un alt caz la fel de celebru este cazul fostei judecătoare Elena Pop Blaga, care a câştigat procesul împotriva României la CEDO. În speţă, Curtea a reţinut că reclamanta a fost ascultată de SRI, în baza mandatului ICCJ, fiindu-i încălcat dreptul la viaţă privată şi de familie pentru că autorităţile judiciare din România nu au putut să dovedească autorizarea legală a interceptărilor. Subliniez că odată cu condamnarea României, CEDO a acordat şi daune, însă acestea sunt simbolice, pe considerentul că simpla recunoaştere a dreptului încălcat constituie o reparare a prejudiciului. Aşadar, încă o dată România condamnată la CEDO pentru nerespectarea unor proceduri stabilite clar de lege.

În concluizie, nu legile care prevăd interceptarea şi înregistrarea convorbirilor ne fac probleme şi îi aduc României numeroase condamnări la CEDO pentru încălcarea dreptului la viaţa privată, ci defectuozitatea cu care sunt făcute aceste proceduri!

Preluat şi pe  http://www.alinagorghiu.ro