Ce se întâmplă în România

În România anului 2017, cariera, şi munca în general, are standarde de evul mediu în foarte multe locuri de muncă şi asta v-o spune cineva care a lucrat în companii străine mari. În România, chiar dacă lucrezi la corporaţie, cei mai mulţi oameni sunt în stare de suferinţă. Lumea pur şi simplu nu este fericită. De ce?

În primul rând, lumea este într-o continuă aşteptare, probabil să-i ajute Dumnezeu. Lumea nu realizează că 99% din succesul lor este doar propria responsabilitate, şi 1% a şefului. Nimeni altcineva nu te poate ajuta. Familia sau prietenii pot fi parteneri de discuţie, dar nu sunt importanţi când vine vorba de propria muncă.

În al doilea rând, românii se plâng de schimbările prea dese de la locul de muncă. Ghiciţi ce, toată lumea are aceleaşi experienţe peste tot în lume şi sunt ireversibile. De aia e chiar pierdere de vreme să fii politic conservator, e ca şi cum ai vrea să introduci o lege să se lanseze un singur iPhone nou pe deceniu. E inutil şi idiot să vrei asta, dacă poţi mai mult.

În al treilea rând, românilor nu le plac oamenii. Suntem mizantropi. Nu avem inteligenţă emoţională, ne-a retardat izolarea din comunism. Românii nu tolerează diversitatea, o resping şi luptă cu ea. Ce rezultă din aceste lupte cu aproapele? Frustrare, suferinţă.

În ultimul rând, dar nu cel din urmă, românii nu ştiu ce vor. Pe acest fapt se bazează şi propaganda rusească şi chinezească, când vin în România să îşi exercite influenţa. Probabil vor fi români de-ai mei tineri care vor ţine cu Rusia sau China. Asta e inevitabil. Nu pot să îi conving cu argumente gen „nu, SUA sunt cele mai tari“. Fiecare înţelege ce vrea din lumea asta. Însă înainte să ţii politic cu vreo super putere, ar trebui să te cunoşti pe tine însuţi şi ce vrei de la tine.

În acest context în care suntem prea puţini pregătiţi mental pentru democraţie şi afaceri, pentru capitalism şi statul bunăstării, vin nişte needucaţi de la Teleorman şi ne spun nouă ce şi cum trebuie schimbat.

Să fie mai bine de o jumătate de an când România fierbe. Nu am vazut niciodată oamenii mai uniţi ca la proteste, mai hotărâţi că asta nu este direcţia bună. În jocurile sale politice la nivel de turnuri de fildeş, PSD a luat-o razna. Frustrarea protestatarilor a fost sporită şi de faptul că Dragnea se comportă de parcă protestele nu ar fi existat. În jurul lui însă, au apărut panica şi demisiile. Mulţi dintre oamenii lui au început să îl privească cu reticenţă.

Naţionalism-populismul PSD-ului a prins rădăcini. Oamenii văd că guvernul face treabă (proastă, dar face), că doar un guvern majoritar are instrumentul decizional la îndemână, dar uită cât de pătaţi sunt oamenii din PSD. Din ce în ce mai mulţi sunt atraşi de seducţia guvernului populist dâmboviţean. Derapajele anti-democratice sunt fi evidente.

În curând vor închide un ziar critic, ca în Ungaria, pe motiv că a dat faliment. Vor mai închide o televizune de opoziţie, pe acelaşi motiv. Lumea nu va mai ieşi în stradă decât atunci cand va simţi economic guvernarea proastă. Plus că propaganda e mare, minciunile nu se deosebesc de adevăr.

Mi-e frică de faptul că în România nu va fi universitatea lui Soroş ca să determine lumea să iasă în stradă, iar casta lui Dragnea din Teleorman se va îmbogăţi nepermis de mult, fără ruşine, dacă vom accepta această clică în continuare la putere.