Ce argumente există pentru varianta că Dragnea va intra la puşcărie?

Ultimele sale declaraţii. La Craiova, Dragnea declara: „Mi-aţi spus, Liviule, chiar dacă te arestează, noi venim şi te scoatem!”. „Dacă mă lasă ăştia liberi, mă mai gândesc” (să candidez la prezidenţiale). Dragnea vituperează împotriva UE, precum odinioară Ceauşescu, o răzbunare meschină că nu i-a lăsat pe Dăncilă şi Toader să dea OUG-urile pe justiţie.

Plus toată povestea cu îmbolnăvirea, care se pare că a trecut fără operaţie. Se pare că şi Dragnea s-a consolat cu idea că va intra la puşcărie.

Dăncilă şi Toader nu dau OUG-urile salvatoare. Acum e clar. La presiunea opiniei publice, a presei independente, dar mai ales a oficialilor de la Bruxelles, Dăncilă şi Toader, care nu au dosare penale, nu-şi sacrifică viitorul politic şi profesional pentru a-l scăpa pe Dragnea de închisoare. Soarta OUG-urilor salvatoare este închisă. Declaraţiile lui Timmermans, ale celor 12 ambasade, nu mai lasă loc de întors. Dăncilă se poate trezi cu opţiunea „nucleară” în cap, şi sigur nu-şi doreşte aşa ceva.

Ultima speranţă a lui Dragnea, CCR, s-a năruit şi ea. Deşi pentru 10 aprilie era pregătit un puci la CCR, să se dea pe repede înainte o decizie favorabilă lui Dragnea, puciul n-a reuşit. Decizia s-a amânat, la presiunea publicului şi, probabil, a oficialilor europeni şi nu cred că va mai fi dată.

Dosarul „Bombonica” este beton. Coinculpaţii şi-au recunoscut faptele, probele nu conţin date de la SRI, sau pe baza protocoalelor secrete. Singura apărare a lui Dragnea, că nu ştia de cele întâmplate, nu stă în picioare când martorii recunosc că era „Dumnezeul” judeţului, că nu se misca un ac fără aprobarea şi ştiinţa sa.

Dragnea şi-a pus în cap magistraţii şi serviciile secrete. Ca un autentic urmaş al lui Ceauşescu, Dragnea şi-a imaginat că poate prelua controlul asupra justiţiei, preşedinţiei, relaţiilor cu UE, şi serviciilor de informaţii. O prostie mai mare nici că se poate imagina. Cum mai toţi magistraţii se simt atacaţi şi agresaţi de politicienii de la putere, este de aşteptat să nu aibă vreo „milă”, atunci când pronunţă sentinţa împotriva lui Dragnea.

Să presupunem, totuşi, că Dăncilă sau CCR îl vor salva pe Dragnea de puşcărie. Degeaba. Va fi văzut ca un „cadavru” (politic) viu, un conducător de care nu mai ascultă nimeni, care este huiduit pe acolo pe unde se duce, dacă are curaj să apară în public.

Ce va urma după încarcerarea lui Dragnea?

Este posibil ca decizia definitivă în dosarul Bombonica să intervină în cursul lunii aprilie, sau în primele 2 săptămâni din luna mai. Chiar în plină campanie electorală. Că acest eveniment cade cum nu se poate mai prost pentru PSD, e treaba PSD-ului, că n-a ştiut să-şi ia măsuri de precauţie. Problema este ce se va întâmpla cu conducerea ţării.

Nu există acum la PSD vreun lider remarcabil, care să preia soarta partidului. A avut grijă Dragnea să-i înlăture pe toţi. Sau au plecat la Ponta, ultimul pe lista plecaţilor, Adrian Dobre. Premierul Dăncilă nu are autoritate în partid, şi va fi acuzată că n-a vrut să-l salveze pe Dragnea. Un lider interimar, care să conducă PSD în alegeri, se va lovi de ostilitatea baronilor locali, cărora acum le este frică de Dragnea. Alegerile din 26 mai apar în sondaje cu un scor ridicol pentru un partid mare, cum este PSD. Dacă se mai adaugă şi încarcerarea lui Dragnea, scorul PSD la europarlamentare va fi catastrofal, posibil în jur de 20%. Ce se va întâmpla după 26 mai cu PSD, este fix problema activiştilor de partid.

Ce se va întâmpla cu majoritatea parlamentară. Nu văd cum o bună parte dintre parlamentarii PSD vor mai rămâne în partid după arestarea lui Dragnea sau după pierderea alegerilor din 26 mai. Au şi unde să se ducă, la partidul lui Ponta, fără să fie acuzaţi de trădare a principiilor social-democraţiei. Pro România şi Victor Ponta vor căpăta o pondere importantă în parlament, de care va trebui să se ţină cont.

ALDE şi Tăriceanu, care vrea să candideze la prezidenţiale, nu mai au niciun motiv să stea alături de PSD. Pierderile electorale ar fi mai mari decât o eventuală susţinere pentru Tăriceanu a PSD, un partid în derivă şi fără cârmaci. Cel mai probabil Ponta va reuşi să convingă ce va mai rămâne din PSD să consimtă la o unificare cu Pro România, şi să constituie o majoritate parlamentară pe ruinele actualei majorităţi. N-ar fi exclus să se înţeleagă şi cu Tăriceanu, că tot nu vrea Ponta să candideze la prezidenţiale. Cel mai probabil, noul PSD născut în acest mod, va emite pretenţia să preia guvernarea, cu Victor Ponta premier. Dacă vor avea o majoritate parlamentă consistentă, nu văd cum preşedintele Iohannis s-ar putea opune la această cerinţă legitimă.

Ce poate să facă opoziţia?

Nu cred că este o soluţie ca o alianţă a partidelor de dreapta să preia guvernarea după 26 mai. Pentru că ar trebui să scoată din foc „grenadele” lăsate de Dragnea, fapt ce i-ar costa imens la următoarele alegeri parlamentare. PNL şi USR-PLUS nu se află pe aceeaşi lungime de undă în multe probleme, iar campania electorală va genera răni greu de vindecat. Pe de altă parte, cu Băsescu este greu să colaborezi, are ideile lui, iar PNL nu ar avea singur majoritate parlamentară.

Cea mai bună soluţie pentru opoziţie este ca Ponta să revină în PSD, şi să preia şi guvernarea în calitate de premier. A învăţat multe, are experienţă de premier pe care şi-a rotunjit-o în ultimii ani. E tânăr, inteligent, cunoaşte multă lume la Bruxelles, negociaza cu PES să ia locul PSD, nu se compară cu Dăncilă. Nu este înger, dar nici toxic ca Dragnea şi Dăncilă.

Cel mai important, se va decredibiliza încercând să ducă mai departe ideile de stânga ale PSD. Sau, dacă nu asta vrea, merită sprijinit să aducă România pe o traiectorie normală, europeană. Văzând şi făcând, dacă merită sprijinit punctual sau blocat.

Şi preşedintele Iohannis trebuie să înţeleagă că se poate repeta scenariul din 2010, când Băsescu şi Boc s-au „sinucis” politic, încercând să refacă economia şi finanţele ţării, după catastrofală guvernare Tăriceanu.

În concluzie, aşa cred că este mai bine pentru România. Trebuie creată atmosfera şi încurajat Ponta să preia guvernarea împreună cu PSD, după 26 mai. În situaţia actuală, în care salariile bugetare şi pensiile depăşesc posibilităţile bugetului de stat, când ar trebui operate tăieri masive în aparatul bugetar, în numărul de ministere şi de agenţii, când ar trebui concediaţi sute de mii de bugetari, fără legitimitatea dată de alegeri parlamentare, ar fi o prostie ca o alianţă de dreapta să preia guvernarea.