Votul din 26 mai contrazice teoriile lui Dăncilă că guvernul său este unul de succes, dar e sabotat de Iohannis şi Tăriceanu.

Ce variante sunt în continuare

  1. Guvernul Dăncilă restructurat să treacă de votul parlamentului. Greu de crezut, având în vedere că PSD singur mai are în jur de 200 de voturi, şi îi trebuie 234. Nu poate cumpăra atâţia parlamentari, şi asta în situaţia că alţi parlamentari PSD nu trec la Pro România, să-şi salveze viitorul loc în parlament. În acest caz, preşedintele Iohannis nu mai poate interveni şi semnează formal decretele de numire în funcţie a miniştrilor rezultaţi din votul parlamentului.
     
  2. Dăncilă restructurează guvernul în conformitate cu cerinţele lui Ponta şi Tăriceanu. Iată declaraţia lui Ponta: „Dacă Dăncilă nu mai candidează, suntem dispuşi să votăm un guvern restructurat. Dacă se restructurează Guvernul, se face un guvern jumătate, să mai deparazităm (...), da, de ce să nu susţinem“. Restructurarea ca restructurarea, dar premierul Dăncilă nu vrea să audă să-şi retragă candidatura de la prezidenţiale. Înseamnă să umilească partidul său cu o palmă teribilă, umilinţă care nu va trece uşor, mai ales în perspectiva alegerilor din 2020. Ar fi o sinucidere politică, şi personală şi pentru PSD, echivalentă cu demisia guvernului.
     
  3. Guvernul Dăncilă restructurat nu trece de votul parlamentului. Aici sunt cele mai mari discuţii. Ce se va întâmpla mai departe. Poate rămâne Dăncilă premier cu un guvern neaprobat de parlament? Părerile sunt împărţite. Ludovic Orban, care se laudă că vrea la guvernare, dar în realitate devine pământiu când este întrebat ce va face dacă guvernul restructurat pică în Parlament, declara: „Nu există nici o prevedere constituţională sau decizie a CCR care să spună că, dacă nu primeşte acest vot al Parlamentului, guvernul cade. Nu cade. Probabil că trebuie să ajungem la o decizie a CCR. Cine spune că respingerea restructurării înseamnă căderea guvernului nu ştie Constituţia.“

Orban greşeşte. Nu este chiar aşa. În primul rând preşedintele nu mai semnează decretele de numire a unor miniştri interimari. După 45 de zile, iar pentru ministrul interimar Breaz de la Educaţie peste 20 de zile, expiră interimatele. Pentru înlocuitorii miniştrilor din ALDE, care au demisionat din guvern, sunt necesari miniştri interimari. Pentru care, Iohannis a anunţat că nu semnează niciun decret de numire, fie şi interimari. Cum cererile de revocare şi numire sunt deja la Cotroceni, presupun că preşedintele va semna doar decretele de revocare (oamenii şi-au dat demisia, nu pot fi ţinuţi cu forţa pe post), dar nu şi decretele de numire a noilor miniştri interimari. Fără aceste decrete, miniştri interimari propuşi de Dăncilă nu au ce căuta în funcţie. Cât se poate prelungi această situaţie? Pot funcţiona ministerele fără miniştri, fie ei şi interimari? Nu pot, pentru că nu toate atribuţiile miniştrilor pot fi delegate secretarilor de stat.

Iohannis a demonstrat în cazurile Olguţa Vasilescu şi Ilan Laufer cum e cu „obligaţia” sa de a numi miniştri, fie ei plini sau interimari. I-a lăsat pe dinafară, şi fără replică. Noul Cod Administrativ a limitat la 10 zile timpul de răspuns al preşedintelui, la cererea de revocare şi numire a unor miniştri. Dar acest Cod a fost atacat la CCR de către Avocatul Poporului, Renate Weber, de la ALDE, şi preşedintele poate invoca faptul că aşteaptă să se pronunţe mai întâi CCR asupra Codului.

După eventuala respingerea de către parlament a votului pentru validarea guvernului Dăncilă 2, tot guvernul devine interimar. Nu are dreptul să emită OUG-uri, iar ministerele sunt nefuncţionale fără miniştri în funcţie. Nu cred că vreun premier poate accepta aşa ceva, şi merge mai departe.

Guvernul poate reclama la CCR un conflict de natura constituţională cu preşedintele Iohannis. Demersul este de lungă durată, boală lungă, demisie sigură.

Premierul Dăncilă poate demisiona şi atunci îl pune pe Iohannis într-o situaţie dificilă chiar în precampanie sau campanie electorală. Dacă ar fi mai inteligentă politic, Dăncilă ar arunca prin demisie „pisica moartă“ în braţele preşedintelui Iohannis. Cum Iohannis a insistat ca actualul guvern trebuie să plece, şi are şi atribute conferite de Constituţie, mort, copt trebuie să scoată din pălărie un nou guvern, şi încă repede. Poate are deja planurile făcute, tratative secrete cu PNL şi alte partide de opoziţie. Ar fi foarte bine, deşi nu prea cred. Totuşi, ţara trebuie guvernată şi din discuţiile pe care le va purta la Cotroceni cu partidele de opoziţie sper să rezulte o soluţie pentru un nou guvern.