Există multe scenarii, fiindcă partidele sunt confuze. Pe hârtie, aritmetica oferă şi ea combinaţii numeroase pentru a ajunge la un guvern majoritar sau pentru cabinete minoritare. Sunt, însă, mai puţine variante de luat în calcul atunci când ţii seama de mecanismele instituţionale în funcţiune şi de împrejurările actuale. Patru mi se par a fi mai conturate.

Prima e refacerea coaliţiei PNL, USR, UDMR. Ea se poate concretiza fie dacă peneliştii renunţă la F. Cîţu, fie dacă USR renunţă la excluderea din calcule a premierului răsturnat deunăzi. În ambele cazuri, cel care cedează asupra numelui va cere portofolii în plus. UDMR pare gata să susţină soluţia: chiar dacă nu ar câştiga noi poziţii ministeriale, ar rămâne la guvern cu o majoritate clară în parlament.

A doua variantă ar fi configurarea unei majorităţi din care să facă parte PSD. Doar două combinaţii bicolore ar fi, strict matematic vorbind, posibile: PSD-PNL şi, cu un număr de mandate la limita majorităţii, PSD-USR. Marele obstacol în crearea vreuneia din acestea e trecutul recent, adică adversitatea cultivată de fiecare dintre aceste forţe politice faţă de celelalte două. Sunt, însă, posibile variante de majorităţi tricolore, inclusiv prin desprinderea din PSD sau PNL a unor noi fracţiuni parlamentare, după modelul UNPR sau ALDE, create pentru a susţine premieri ce pierduseră sprijinul unor partide cu care porniseră la drum. Retorica „e criză, trebuie să depăşim orgoliile” va justifica orice formulă de asociere.

A treia variantă e susţinerea tacită sau explicită a unui guvern minoritar PNL-UDMR. S-ar repeta astfel soluţia din 2007-2008, chiar dacă suntem la un an după alegerile la termen, şi nu – ca atunci – cu un an înainte de ele. Condiţia ce ar trebui îndeplinită este fie ca PSD, fie cel puţin alte două partide să accepte o înţelegere, primind în schimb demnităţi de rang inferior sau acces privilegiat la resurse pentru aleşii lor locali.

În fine, a patra variantă e cea a alegerilor anticipate. Se poate ajunge la ele dacă, în cursul consultărilor care încep luni, se ridică noi ziduri între partidele parlamentare, blocând orice şansă de a strânge o majoritate în Camere. Sau dacă, în loc de convorbiri pentru un guvern, se recurge – aşa cum propune deja AUR – la mijloace ce pot agrava criza, cum ar fi o suspendare a preşedintelui. Caz în care am putea avea chiar alegeri înainte de termen pentru Cotroceni, fiindcă e greu de crezut că actualul preşedinte ar trece proba unui referendum.

Multă lume a început să creadă, în zilele trecute de la moţiunea de cenzură, că al treilea scenariu e cel mai probabil. Eu mă feresc să fac pronosticuri, fiindcă prefer, ca şi-n celelalte articole, să analizez ce se petrece şi ce se întrevede, nu să anunţ ce mi-ar plăcea să văd în realitate.