Ce facem cu gazele din Marea Neagră?

Rezervele de gaz din Marea Neagră pot juca un rol esenţial în dezvoltarea României FOTO Shutterstock

Adoptarea şi promulgarea legii offshore dau speranţe că, în 2026 sau 2027, România va avea suficiente gaze pentru necesităţile interne şi va putea chiar să joace un rol semnificativ pe piaţa europeană a resurselor de energie. Toate acestea ar fi putut fi realităţi chiar acum, dacă exploatarea resurselor de gaze din Marea Neagră nu ar fi fost blocată acum patru ani!

Mai bine mai târziu, decât niciodată, se poate spune dar nu este chiar aşa de simplu. Blocarea exploatării prin decizie politică, în 2018, a irosit patru ani şi miliarde de euro care ar fi putut să înceapă să suplimenteze veniturile statului. Decizia de acum patru ani a pus România într-o situaţie extrem de dificilă din punct de vedere al securităţii energetice şi a acţionat ca o armă îndreptată împotriva intereselor naţionale. În situaţia de criză generată de războiul din Ucraina, România s-ar fi aflat într-o poziţie mult mai solidă şi ar fi trecut mai uşor peste şocurile de preţ de pe piaţa gazelor, dacă ar fi avut în funcţiune exploatările din Marea Neagră. Nu s-a întâmplat asta şi efectele le vedem în fiecare zi.

Ce se va întâmpla după intrarea în vigoare a legii offshore şi, mai ales, după ce gazele din Marea Neagră vor începe să fie exploatate? Reprezentanţii celor două companii rămase să continue proiectul, OMV Petrom şi Romgaz au afirmat public că decizia de începere a investiţiei poate fi luată până la sfârşitul acestui an, pentru ca, în patru ani, în varianta optimistă, primele cantităţi de gaze să ajungă la mal.

Dar, în România, ne-am obişnuit ca termenele de execuţie a proiectelor să fie anunţate doar pentru a fi depăşite. Să zicem că totul va merge strună şi vom avea gazele în 2026. Ce facem cu ele? Nu e o întrebare simplă deloc. Legea vorbeşte despre obiectivul racordării la reţeaua de gaze a majorităţii gospodăriilor, dar lasă deschise şi alte opţiuni. E nevoie de un dialog mult mai amplu între cei interesaţi, statul, actorii economici, experţi independenţi, decidenţi politici pentru a lua cea mai bună hotărâre pentru dezvoltarea României.

Think-tank-ul New Strategy Center a început o asemenea dezbatere intitulată „Creşterea rezilienţei energetice a României şi proiectele strategice din Marea Neagră”. Experţii estimează că exploatările de gaze din Marea Neagră au un potenţial uriaş, peste 26 de miliarde de dolari pe perioada derulării proiectului, zeci de mii de locuri de muncă, dezvoltarea industriei petrochimice şi export de gaze, în condiţiile în care România ar putea deveni cel mai important producător din Uniunea Europeană.

Resursele nu înseamnă totul. Nici măcar exploatarea lor. Sunt numeroase exemple de ţări bogate în resurse care au ajuns într-o situaţie mai proastă decât dacă nu le-ar fi avut, tocmai pentru că nu au ştiut cum să le valorifice.

Gazul este o resursă de tranziţie, chiar dacă tranziţia va fi mai lungă până ce resursele de energie regenerabilă vor fi suficiente pentru a asigura consumul. Dar tocmai pentru că este o resursă de tranziţie trebuie valorificată acum, până nu este prea târziu. Iar veniturile orientate, într-adevăr spre dezvoltare şi trecere la noua economie a secolului nostru. Avem vocaţia folosirii bugetului pentru consum, pentru măsuri populiste, nesusţinute financiar. Vom reuşi să scăpăm de acest „blestem” măcar acum, în ceasul al doisprezecelea? Istoria ne spune că nu prea.