Analiştii şi ziariştii anexaţi la USL mai că dau în apoplexie: preşedintele Băsescu l-a numit pe Daniel Morar la Curtea Constituţională, e absolut scandalos! Analiştii şi ziariştii anexaţi în partea cealaltă le ţin isonul: PNL a trimis-o pe Mona Pivniceru la Curtea Constituţională, e absolut scandalos!

În procedura de împrospătare a unei treimi din componenţa curţii Constituţionale, cele două numiri nu sunt nici pe departe atât de scandaloase, ba dimpotrivă. Problema depolitizării acestei instanţe e dezbătută de ani de zile, dar a devenit cu adevărat presantă din 2005 încoace. Lipsit de puterile executive la care sperase până în toamna lui 2004, când s-a îmbolnăvit „dragă Stolo” şi a trebui să intre în cursa pentru Cotroceni, Traian Băsescu a stors Constituţia până la ultima sa virgulă, astfel încât să dea instituţiei prezidenţiale un cât mai pronunţat profil de parte a Puterii Executive - ceea ce şi e de fapt.

Maniera sa de acţiune a stârnit o mare nervozitate printre nostalgicii care visau la liniştea mocirloasă a domnului Iliescu. Totodată însă, a devoalat şi numeroasele carenţe ale Legii Fundamentale care, iată, se cere acum grabnic de a fi revizuită. Cum era de aşteptat, carenţele au trebuit aduse tot mai des în faţa Curţii Constituţionale spre a fi rezolvate - de unde şi rolul tot mai mare jucat de cei nouă venerabili în arbitrarea vieţii politice. Cine parcurge lista foştilor judecători constituţionali, din 1992 până azi, poate constata cât de mulţi dintre ei erau nişte anonimi, faţă de vedetele mediatice din ziua de azi.

Dacă e să ne aplecăm asupra zonelor de recrutare a venerabililor, putem identifica trei categorii: politruci, universitari şi magistraţi. Până în acest an, judecătorii Curţii au fost recrutaţi, în proporţii mai mari sau mai mici, doar din primele două. Cu o uşoară tendinţă parcă, în ultimii ani, de a fi preferaţi cei din zona academică, în detrimentul activiştilor de partid.

Sigur, profilul ideal al unui asemenea judecător ar fi ca acesta să fie un geniu în drept constituţional. Cum însă geniile nu se nasc prea des în ţara asta, iar cele care se nasc se afirmă mai degrabă prin alte ţări, nu avem decât să alegem din ce mai rămâne. Cei doi pomeniţi mai sus au profil profesional diferit. Unul e procuror, deci excelează în drept penal, celălalt e judecător, specializat în contencios administrativ. Nici unul nu a avut de-a face, decât poate în facultate, cu dreptul constituţional.

Important e însă faptul că amândoi sunt magistraţi, cu o solidă reputaţie profesională, chiar dacă, prin activitatea lor, pot fi suspectaţi de simpatii faţă de cei care i-au propus. Dar să nu cerem prea brusc politicienilor mai mult decât pot ei duce. Prin desemnarea celor doi, Traian Băsescu şi PNL arată măcar că s-au înscris, atât cât au putut acum, în trendul impus de dezbaterea publică în sensul unei depolitizări a Curţii.

Cel care a sfidat dezbaterea publică a fost PSD-ul. Desemnându-l pe Valer Dorneanu să ocupe a treia poziţie ce rămâne liberă la Curtea Constituţională, partidul arată că, în pofida retoricii oficiale, găseşte că e mai sigur şi mai profitabil să pună la CCR politrucul perfect. Fost deputat PSD, chiar preşedinte al Camerei Deputaţilor, Valer Dorneanu este departe de a întruchipa echidistanţa pe care o clamează toată lumea, inclusiv liderii PSD.

Nu e vorba aici de competenţa profesională a domnului Dorneanu, pe care o prezumăm, ci de ceea ce face domnia sa cu această competenţă. Şi e greu de uitat cum i-a lăsat cu gurile căscate, în plină vară, pe experţii Comisiei de la Veneţia, atunci când, ca Avocat al Poporului interimar, le-a declarat că nu găseşte de cuviinţă să atace toate ordonanţele neconstituţionale ale guvernului Ponta, ci doar pe cele care încalcă drepturile omului. Cine citeşte legea Avocatului Poporului, poate vedea că această restricţie nu există, ci şi-a impus-o singur domnul Dorneanu – şi în niciun caz din motive de echidistanţă politică.

Şi totuşi, desemnarea domnului Dorneanu nu a mai scandalizat pe nimeni. Anexaţii de la USL au tot interesul să tacă, anexaţii din partea cealaltă încă sunt buimaci: acum au de ales către ce azimut să se îndrepte, din cele trei pe care le-a deschis Convenţia PDL de sâmbătă: Băsescu, Blaga sau Udrea.

Cazul Dorneanu a rămas, astfel, căzut între vagoane.