Prin candidatura lui Cristian Buşoi, PNL a încercat să răspundă în parte cererii electoratului de a nu mai vedea politicieni şi a aruncat în luptă o persoană cu notorietate minimă şi cu potenţial de a crea un profil digerabil pentru mai multe segmente de electorat. Problema candidatului de a se impune pe agendă şi gafele care i-au adus notorietate negativă l-au transformat pe Cristian Buşoi într-un candidat fără perspectivă cu câteva luni înainte de alegeri.

Strategia s-a schimbat în privinţa celei de-a doua nominalizări şi PNL a renunţat să încerce să mai răspundă cererii electoratului de a veni cu cineva din afara spectrului politic. Varianta Ludovic Orban păcătuia în privinţa caracteristicii de „om nou”, dar în comparaţie cu Cristian Buşoi avea două avantaje: calităţile personale îi dădeau posibilitatea de a fi pe agendă, de a fi în centrul atenţiei, iar profilul politic era cel care putea mobiliza cel mai bine, simultan, bazinele electorale ale fostelor partide acum parte din PNL, vechiul PNL şi PDL. Orban a fost mereu un personaj perceput de dreapta, identificat cu PNL, plăcut de PDL, opozant al lui Traian Băsescu şi cu o oarecare carismă care îi deschidea o portiţă şi către un electorat mai tânăr. Cu toate acestea, victoria lui Orban depindea de un vot util masiv, iar premisele pentru acest lucru erau din ce în ce mai sumbre pentru el şi pentru liberali.

A venit însă anunţul surprinzător al DNA privind anchetarea candidatului PNL, iar liberalii au fost nevoiţi încă o dată să-şi schimbe candidatul şi, implicit, strategia.

Candidatura lui Marian Munteanu pare, de departe, candidatura care stârneşte cele mai mari controverse. Desfăşurarea evenimentelor din ultimile luni au creat o aşteptare în ceea ce priveşte desemnarea candidatului PNL, iar acest lucru, coroborat cu numele desemnat, au făcut din Marian Munteanu – candidat PNL pentru Primăria Bucureşti – principalul subiect de pe agendă. În comparaţie cu strategiile abordate prin candidaturile lui Buşoi şi Orban, candidatura lui Marian Munteanu înseamnă pentru liberali întoarcerea la situaţia în care se încearcă un răspuns credibil către cererea electoratului de a vedea oameni din afara partidelor tradiţionale.

Pentru prima dată, oferta electorală pentru electoratul tânăr, care-şi ia informaţiile exclusiv din mediul online, care e interesat de o oarecare implicare civică, e extrem de generoasă.

Totodată, se încearcă transformarea luptei electorale într-una mult mai emoţională decât s-ar fi prefigurat, una în care simbolistica personajului Marian Munteanu poate trasa axele în jurul cărora campania să se desfăşoare. Nu în ultimul rând, controversele din mediul online de după desemnarea fostului lider al Pieţei Universităţii din anii '90 drept candidat al PNL denotă faptul că liberalii au conştientizat că nu se mai pot bate pe un segment de electorat care este deja pierdut. Pentru prima dată, oferta electorală pentru electoratul tânăr, care-şi ia informaţiile exclusiv din mediul online, care e interesat de o oarecare implicare civică, e extrem de generoasă. M10 şi Ciucu, 200 pentru Bucureşti şi mai ales USB şi Nicuşor Dan, pentru prima dată un candidat cu şanse de câştig, fac acest segment de electorat blocat pentru orice formă politică tradiţională. Teoria votului util împotriva PSD-ului nu mai are temei în contextul acestei oferte electorale stufoase. Cred că toate acestea au stat la baza candidaturii asumate de PNL.

Candidatura lui Marian Munteanu n-a avut darul doar de a stârni controversă, ci este o candidatură care dă peste cap nişte bazine electorale bucureştene care păreau a fi echilibrate în privinţa alegerilor locale şi cu mici şanse de a pierde sau câştiga procente semnificative. Mişcarea liberalilor are repercursiuni importante asupra a doi adversari:

1. PSD are un contracandidat serios pentru o parte din bazinul său electoral.

Lucru rar întâlnit, social-democraţii se văd în situaţia de a se bate cu cineva pe un bazin electoral pe care îl considerau captiv şi pentru care nu aveau ca obiectiv decât mobilizarea lui în alegeri. Nu este exclus ca această candidatură a lui Marian Munteanu din partea PNL să oblige PSD la ajustări strategice, poate chiar la schimbarea candidatului. Pe lângă mişcarea liberalilor, o serie de alte întâmplări fac scenariul din ce în ce mai pesimist pentru PSD: candidatura lui Piedone în sectorul 4, candidatura lui Vanghelie în sectorul 5, pierderea lui Onţanu la sectorul 2, posibila pierdere a lui Robert Negoiţă la sectorul 3.

2. Traian Băsescu îşi vede limitat orizontul în cazul unei candidaturi.

După plecarea de la Cotroceni şi reapariţia în spaţiul public politic, Traian Băsescu a părut să se reorienteze către un electorat care vibrează la teme puţin abordate de către alţi competitori politici. Imigranţi, moschee, poziţia României vizavi de partenerii străini, au fost toate tot atâtea oportunităţi pentru Băsescu de a se aduce spre un tip de electorat nereprezentat. Profilul lui Marian Munteanu îi slăbeşte spaţiul de manevră lui Traian Băsescu pe acest bazin. În plus, ar avea de a face cu un prim contracandidat care ar avea calităţi oratorice asemănătoare, ne mai putând face astfel notă discordantă.

Nu în ultimul rând, candidatura lui Marian Munteanu din partea PNL lasă jocul deschis pentru orice tabără implicată în lupta de la Bucureşti şi resetează tot ce era înainte. PSD, Tăriceanu şi Băsescu sunt obligaţi să-şi adapteze strategia, iar Nicuşor Dan să-şi diversifice profilul. Cert este că ne aşteaptă o competiţie în care fragmentarea bazinelor electorale va face imposibilă anticiparea unui câştigător.