Criza guvernamentală de vară ne-a arătat dacă nu ştiam, ce viitor luminos are clasa politica autohtonă. Şi ţara noastră românească. Mândri că suntem români!

Ce am avut, ce am pierdut şi mai ales, ce vom câştiga? Praf în ochi sau praf de stele? Acestea sunt întrebările care se pun după criza pesedistă guvernamentală, care a inflamat clasa politică românească şi a făcut să crească euroiul în raport cu leuţul autohton.

Pe lângă zânzania muştelor roşii de a sta în vârful rahatului guvernamental, România, ca ţară, s-a făcut încă odată de râsul lumii. Lumea civilizată a aflat din nou cum este cu democraţia originală românească şi s-a crucit privind cum puterea actuală îşi doboară propriul guvern, cu o ferocitate rar întâlnită.

Sub pretextul neîndeplinirii programului de guvernare, ayatollahul cu mustaţă, la cârma mamutului pesedist, acompaniat de acoliţii tăriceni şi ajutaţi la votul decisiv de minoritarii rătăciţi în Parlament, le-au dat lovitura de graţie neascultătorului Grindeanu şi fostului şef Ponta. Program de guvernare despre care toţi pesediştii ştiu, indiferent de tabere, că a fost unul electoral şi nu poate fi îndeplinit în totalitate de nici un guvern.

Singura cerinţă neîndeplinită de Guvernul Grindeanu, neprinsă în programul public de guvernare, dar prioritară şi stringentă pentru putere, era şi este legată de crearea cadrului legislativ şi a mecanismelor pentru salvarea corupţilor de la pedeapsă. Restul programului de guvernare este apă de ploaie pentru puterea actuală şi praf în ochii propriilor alegători.

Astfel că ayatollahul roşu i-a aruncat fără milă, la gunoiul istoriei pesediste, din barca puterii, pe foştii tovarăşi Grindeanu şi Ponta, cântându-le prohodul politic.

În tot acest spectacol de circ politic fără animale sălbatice, singurii perdanţi cu adevărat sunt România şi românii oneşti. Această criză a puterii roşii a adus iarăşi circumspecţie în rândurile potenţialilor investitori, în rândul partenerilor occidentali, care acuză instabilitatea politică şi legislativă din ţara noastră.

După ce s-a tranşat chestiunea puterii roşii, a căzut guvernul, vom avea un nou guvern, dar cu aceeaşi păpuşari în spate. Firesc, opinia publică se întreabă dacă vom avea premier şi miniştri noi mai buni decât predecesorii, care să facă ceva şi pentru ţara asta şi cetăţenii ei. Sau unii dintre noii guvernanţi vor fi foştii din cabinetul renegat. Cu doamnele de la înaintare, garda ayatollahului şi vârful lui de lance, care îşi vor spori competenţele şi inteligenţa peste noapte şi vor avea performanţe superioare la îndeplinirea planului de guvernare.

Oare, e posibil să vedem o nouă Olguţa, că tot se visează şef de Executiv, cu alte competenţe îmbunătăţite? O altă Shhaideh reinventată? O mai performantă Plumb decât a fost înainte? O doamnă la Interne, Dan, reîncărcată şi capabilă să conducă un minister cu greutate sau poate chiar Guvernul?

Cât de bun va fi noul ministru al Justiţiei, în locul lui Toader care n-a satisfăcut aşteptările şi cerinţele penalilor, să rezolve sensibilităţile din programul de guvernare ascuns, prioritar al puterii actuale? Cât de bun va fi noul ministru al Turismului faţă de predecesorul cu brandul de ţară oaia, ce surprize ne mai aşteaptă?

Cine va fi noul şef al Agriculturii în locul domnului Daea, care munceşte cu spor, era să zic nu gândeşte? Dar la caşcaval, pardon, la Finanţe, viitorul şef va fi mai bun decât vechiul ministru, astfel încât după creşterea galopantă a economiei, să se umfle peste noapte şi puşculiţa statului, astfel încât să fie îndeplinite toate promisiunile fascinante ale programului de guvernare? Să se dea bani fără număr la tot poporul?

Probabil că noul guvern va trece foarte repede şi se va instala rapid la Palatul Victoria. Ostilităţile pesediste au fost extenuante, s-au dus lupte grele, iar combatanţii obosiţi, mai ales învingătorii cu sacii în căruţă, se gândesc deja la o lungă şi binemeritată vacanţă. Politica-i mai grea decât carnea de porc, face victime tot timpul. După instalarea noului Executiv estival, până la toamnă nu cred că vom sesiza ceva concret, că se vor face lucruri mari.

Sigur vor fi ştiri de maxim interes pentru ţară, unde, cum şi cu cine şi-au petrecut mai marii puterii vacanţa, osteniţi după sacrificiul pe altarul ţării.

Cu ţara, cu problemele românilor mai vedem, mai târziu, mai la toamnă, când vor reveni conducătorii la lucru, odihniţi, cu mintea limpede şi chef de muncă.