Cei 5 voiau să se termine rapid cu agitaţia maximă ce a cuprins presa şi societatea românească şi să dea soluţia înainte de o eventuală pronunţare definitivă, pe 15 aprilie, în dosarul Dragnea-Bombonica. Merită analizate consecinţele unei decizii a CCR pentru salvarea lui Dragnea de puşcărie.

Conform unor surse, chiar şi ministrul Tudorel Toader, fost judecător CCR, consideră că „nu stă în picioare” conflictul juridic între Parlament şi ÎCCJ pe tema constituirii completurilor specializate în cazurile de corupţie şi că există decizii ale CCR în acest sens. 

Se va crea un val de emoţie dublat de o revoltă faţă de CCR

Una este ca unul sau mai mulţi oameni să fie judecaţi de instanţe obişnuite, în fond şi apel, să fie condamnaţi sau achitaţi, şi alta să fie salvaţi de 5-6 judecători ai CCR, care n-au văzut dosarele, nu cunosc speţele, doar pentru că aşa „vor muşchii lor”, doar pentru că se consideră „Dumnezeii” justiţiei române. După toate cele s-au scris şi spus este clar că CCR ar trebui să respingă sesizarea lui Iordache, nu să intervină cu bocancii în treburile justiţiei. Aşa ceva este greu de acceptat pentru o societate matură, într-o ţară ce stă alături de statele europene din UE. Reacţiile societăţii vor fi multiple.

Demonstraţii de stradă. Aşa cum s-a întâmplat şi după OUG 13, mulţi români vor ieşi în stradă să-şi arate nemulţumirea, revolta şi dispreţul faţă de judecătorii CCR care se substituie justiţiei din România. La ce nivel vor ajunge aceste manifestaţii este greu de precizat, dar se poate anticipa că vor veni în stradă mulţimi mari de oameni.

Votul din 26 mai. Dacă manifestaţiile de stradă nu vor avea nici acum efecte asupra puterii discreţionare a lui Dragnea, urmează votul din 26 mai, până la care mai sunt doar 6 săptămâni. Greu de crezut că acest episod, cu eventuala salvarea lui Dragnea de puşcărie, va fi uitat. Prezenţa la vot va fi masivă, şi românii vor pune cu sete ştampila pe buletinele de vot, manifestându-şi nemulţumirea şi respingerea faţă de cei care vor să conducă justiţia prin 5-6 judecători ai CCR.

Judecătorii care vor vota salvarea lui Dragnea vor fi urmăriţi ani de-a rândul de acum înainte de dispreţul românilor conştienţi de rolul jucat de aceştia pentru salvarea penalilor din fruntea ţării. Nu ştiu cum îi vor putea privi în ochi, fie chiar şi pe rudele sau vecinii lor. Aşa ceva nu se poate uita.

Accesul în viitoare funcţii importante. Cum mandatul în funcţia de judecător se termină mai devreme sau mai târziu, cariera profesională a celor care mâine ar vota salvarea lui Dragnea de puşcărie va fi marcată de acest vot. Dacă actuala putere le va oferi alte posturi bănoase, va fi clar trocul pentru care au convenit să trădeze justiţia. Dacă se va schimba puterea şi vor candida la posturi importante, nu văd cum votul de mâine nu le va afecta viitorul profesional, până în situaţia de a fi respinşi de mai toate instituţiile importante.

Există viaţă şi după Dragnea. Judecătorii CCR ar trebui să înţeleagă că epoca Dragnea se apropie de final. Respins total de partenerii noştri din UE şi America, prăbuşit în sondaje electorale, cu activul PSD îngrijorat de soarta care-l aşteaptă la viitoarele alegeri, cu eşecuri repetate gen OUG 114 sau OUG 7, cu Toader şi Dăncilă care nu vor să dea OUG-uri de amnistie şi graţiere, sfârşitul lui Dragnea este aproape. Chiar dacă scapă de puşcărie, cine-şi mai poate imagina că va obţine voturile populaţiei după ce a „siluit” justiţia cu tot felul de invenţii: stat paralel, abuzuri, mii de oameni nevinovaţi care zac în închisoare, etc., cu breasla magistraţilor care-i face o opoziţie făţişă şi-şi trimite reprezentanţii la Bruxelles să discute cu Timmermans. Ce vor face după ce nu va mai guverna Dragnea? Se vor lovi de oprobiul general, vor fi puşi la stâlpul infamiei, chiar dacă şi numai prin ignorarea prezenţei lor în viaţa publică. Merită un om, Dragnea, toate aceste riscuri? Numai pentru că aşa vrea Valer Dorneanu, PSD-ist cu vechi state de serviciu în slujba PSD?

Sunt şi eu curios, alături de mulţi români, să văd până unde poate merge inconştienţa la unii judecători ai CCR, la setea lor de putere şi de dorinţă dictatorială de a decide în justiţia din România.