Este vorba de situaţia judecătorului Petre Lăzăroiu

Totul porneşte de la art 142 din Constituţie:

(2) Curtea Constituţională se compune din nouă judecători, numiţi pentru un mandat de 9 ani, care nu poate fi prelungit sau înnoit.

Scurt, clar şi punct. Nu se vorbeşte în Constituţie de „rest de mandat“, de „completare de mandat“, şi alte asemenea, de 9 ani „şi un pic“.

În art. 68 din legea de funcţionare a CCR, legea 47/1992, găsim:

(3) În cazul în care perioada pentru care a fost numit noul judecător, potrivit alin.(2), este mai mică de 3 ani, acesta va putea fi numit, la reînnoirea Curţii Constituţionale, pentru un mandat complet de 9 ani.

Aritmetic, 3+9=12, iar Constituţia zice că un judecător de la CCR poate sta în funcţie 9 ani, bătuţi pe muchie, care nu poate fi prelungit sau înnoit. Este clar că acest articol din legea 47/1992  excede Constituţia, fapt neobservat de „cerberii” Constituţiei.

Că se constată abateri de la Constituţie în alte legi, treacă-meargă. Dar să constaţi, tu CCR, abateri de la Constituţie în propria lege de funcţionare, chiar că este o treabă de Guinness Book. Adică judecătorii CCR numiţi să vadă, nu-i aşa, paiul din ochii altora, nu au reuşit să vadă bârna din proprii ochi. Numai în România se poate întâmpla aşa ceva.

Târziu de tot, prin Decizia nr. 136/2018 publicată în Monitorul Oficial din data de 4 mai 2018, Curtea a decis că este neconstituţională soluţia legislativă conţinută în cuprinsul art.68 alin. (3) din Legea nr.47/1992, republicată, care permitea depăşirea acestei perioade. Nici nu putea altfel, Constituţia e clară, şi pe înţelesul elevilor de gimnaziu.

Avem cazul lui Petre Lăzăroiu, judecător la CCR care se află în funcţie de 10 ani, în condiţiile în care în Constituţie scrie că mandatele la CCR sunt de 9 ani. Nu mai vorbesc că de un de zile, judecătorii CCR, care ştiu Constituţia din scoarţă în scoarţă, au închis ochii la o situaţie neconstituţională, aflată chiar în curtea lor constituţionala. Dar în 4 mai 2018 şi-au dat cu firma în cap. Au recunoscut că ei, „Dumnezeii“ Constituţiei, funcţionează după o lege neconstituţională.  Preşedintele Klaus Iohannis a promulgat, săptămâna trecută, proiectul de modificare a Legii 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale. Potrivit noilor modificări, intrate în vigoare pe 15 iulie, este eliminat din lege articolul care permitea că judecătorii CCR să aibă un mandat mai lung de 9 ani.

Ce spunea Valer Dorneanu în 5 iunie:

„Cu privire la invocarea, cu scopul delegitimării mandatului domnului judecător Petre Lăzăroiu, a Deciziei Curţii Constituţionale nr.136 din 20 martie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.383 din 04.05.2018, menţionez că aceasta priveşte o lege de modificare şi completare a Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, nepromulgată şi declarată neconstituţională şi care, în prezent, se află în procedura parlamentară de reexaminare. În plus, aceasta se referă la alte circumstanţe decât cele specifice mandatului domnului judecător Petre Lăzăroiu.“

Cum încearcă Valer Dorneanu să aburească lumea

În prezent, Valer Dorneanu declară altceva:

„O interpretare apărută în presă, conform căreia domnul Lăzoriu ar pierde mandatul, presupunea aplicarea retroactivă a legii promulgate recent de preşedinte. Legea nu se aplică retroactiv, prin urmare omul rămâne cu mandatul pe care l-a dobândit în condiţiile legii la vremea respectivă. Articolul 68 alineatul 3 în baza căruia domnului Lăzăroiu i s-a acordat mandatul de 9 ani nu a fost atunci contestat pe motiv de neconstituţionalitate, în concluzie articolul 68 alineatul 3 beneficia atunci de prezumţia de constituţionalitate, iar mandatul domnului Lăzăroiu este valid şi expiră în 2019.“

Nefiind jurist, i-aş fi dat dreptate lui Valer Dorneanu dacă n-aş fi văzut opinia unui expert în materie, Ioan Stanomir, profesor de drept constituţional la Universitatea Bucureşti şi preşedintele fostei comisii prezidenţiale pentru revizuirea Constituţiei. Iată ce spune dl Ioan Stanomir pentru ziare.com:

„Actualul cadru legislativ i se aplică «cu siguranţă» şi lui Petre Lăzăroiu, dar trebuie ca tribunalul constituţional să constate existenţa acestei situaţii.“

„Noi vorbim acum despre altceva: despre constatarea unei situaţii care depăşeşte cadrul legal şi îl contrazice, iar această constatare trebuie să fie făcută de Curtea Constituţională, care are plenitudinea competenţelor.“

Iată că în prezent, nu doar constituţional, dar şi legal, începând cu 15 iulie, judecătorul Petre Lăzăroiu nu mai are ce căuta în CCR. Chichiţele avocăţeşti sub care se piteşte Valer Dorneanu nu au ce să caute la cea mai înaltă instanţă a justiţiei române.

Este clar că toate deciziile CCR  luate după data de 15 iulie, sunt lovite de nulitate deoarece încalcă legea de organizare a CCR. Reprezintă un abuz de drept comis de CCR. Preşedintele Valer Dorneanu (şi plenul CCR) trebuiau să constate că legea intrată în vigoare pe 15 iulie îi interzice judecătorului Lăzăroiu să mai funcţioneze în cadrul CCR şi să ia măsuri de revocare şi înlocuire a acestuia.  Nu au făcut-o, vor plăti în instanţă şi pentru această ilegalitate.

Dar la nivel de simbol, şi de model pentru societatea românească, ce fel de „paznic“ al Constituţiei şi legilor este CCR dacă îşi încalcă cu bună ştiinţă propria lege de organizare?