Câţi ani au trecut degeaba din Decembrie 1989?

Mulţi. O generaţie pierdută. Parcă degeaba. Parcă fără speranţă, fără schimbări, cu politicieni din generaţia asta de acum care, fără o umbră de ezitare, îi întorc pe nefericiţii de care ar trebui să aibă grijă exact în umbrele îngheţate le celei mai cumplite perioade din istoria comunismului românesc. Poate chiar mai rău.

Am citit pe fluxurile de ştiri din iubita noastră ţară o veste absolut incredibilă şi care, doar în câteva rânduri, sintetizează falimentul guvernării actuale. Veţi spune că, pe fond, nu era deloc greu, dar este vorba de condamnarea întregii noastre clase politică, dezveluată, în cel mai bun caz refanarizată, oricum în afară de normele fizice minimale de civilizaţie ale secolului în care trăim. Uitaţi care este distanţa uriaşă, prăpastia reală care ne desparte de lumea civilizată de alături de noi.

Iată ştirea care priveşte oraşul din care a pornit flacăra Revoluţiei Române:

"Problema căldurii din Timişoara a fost rezolvată parţial, pentru o săptămână.

Primarul Dominic Fritz a anunţat încheierea unui contract de gaz care asigură căldura pentru o săptămână, în regim de avarie. „Am reuşit să găsim o soluţie de avarie cu un alt furnizor de gaz. Încheiem în aceste ore un contract de urgenţă pentru o cantitate de gaz care asigură clienţilor Colterm căldura şi apa caldă pentru o săptămână, într-un sistem minimal. Plata o asigurăm în avans din bugetul local: 5 milioane de lei, toţi banii de care dispunem momentan. În seara asta, Colterm va fi reconectat la gaz şi va putea reporni sistemul de încălzire. Din păcate, va putea opera doar cu CET Sud cu un consum minim de gaz, ceea ce va asigura funcţionarea sistemului preponderent în orele de noapte. Spitalele vor avea căldură fără întrerupere”, a anunţat primarul Dominic Fritz. Potrivit edilului, se caută în continuare soluţii pentru a rezolva problema pentru toată iarna, iar „susţinerea din partea bugetului de stat va trebuie să joace un rol important, acest lucru fiind valabil pentru toate companiile de termoficare din România”. „Urmează o perioadă grea pentru toţi din cauza creşterii preţului la gaz şi energie electrică şi facem tot ce putem la nivel local şi naţional să o trecem cu bine. Costuri însă vor fi, pentru toţi, iar Timişoara a fost un semnal de alarmă. De aceea este necesară o soluţie naţională care să sprijine şi consumatorii cu centrale proprii şi pe cei conectaţi la sistemele publice de termoficare. Devine din ce în ce mai clar că putem să depăşim această criză prin solidaritate, dialog pe soluţii comune şi sinceritate faţă de cetăţeni”, a transmis primarul Dominic Fritz. Reamintim, Timişoara a rămas fără căldură după ce EON a oprit furnizarea gazului pentru Colterm".

Practic, asta ar fi definiţia trăitului de pe azi pe mâine, al supravieţuirii de animale înfrigurate şi cu coteţe încălzite doar pe timp de noate, într-unul dintre marile oraşe ale României, ţară care este, pentru cei care aţi uitat, Stat Membru UE şi NATO.

Sigur că e criză, cum spunea atât de plastic domnul Preşedinte, dar politicienii, edilii, ar fi trebuit - dacă tot nu-l cred şi cam puţin le mai pasă de ce zice Dânsul - atunci măcar să-şi fi adus aminte, din timp, de expresia doar aparent simplistă folosită de predecesorul său care, ingenuu, descoperea adevărul că "iarna nu-i ca vara" ("Im Wint ist es nicht wie Sommer!"- cum s-ar zice pe limba lor).

Caz în care, totuşi, cum se poate ca cineva să-şi permită, primar şi prefect de giudeţ, să vorbească despre contracte de urgenţă valabile pentru o săptămână? Chiar vor să discrediteze definitiv şi irevocabil rezultate generale ale unei guvernări excepţionale cum a fost cea a guvernelor Câţu şi să ridiculizeze certitudinile date zilnic de ministrul demisionar al energiei cum că totul e în regulă şi că rezervele sunt acolo, depozitele sunt pline, staţi liniştiţi pe locurile voastre?

Termenul de "haloimăs" este mult prea blând.

În realitate, nimeni nu mai ştie nici ce să facă şi, mai ales - dramă supremă în trăirea profundă a românului - nu ştie cu cine să se dea, mai precis sub ce umbrelă ar fi mai prudent să se pună.

Drept care, aşa cum ne-a învăţat deja, chiar şi mesajul în stil eroic al premierului desemnat-ministru-general Ciucă nu mai poate, în actualele condiţii decât să transmită partenerilor externi că suntem poate în criza cea mai intensă de la Revoluţie încoace. Dar şi că, lipsiţi de lideri autentici, negocierile sub semnul armistiţiului nu înseamnă, cel puţin deocamdată, decât perpetuarea aceloraşi jocuri care ne-au adus în situaţia de azi. Atât se poate, asta spunem că putem. Nici mai mult, nici mai puţin, deplasându-ne uşor spre mentalitatea, obiceiurile şi tipicurile de caravanserai aşezat în drumurile grăbite ale tuturor.

Când vom putea altceva?

Nu ştiu.

Nu cred că ştie nimeni. Dar, alături de noi, în indiferenţa noastră generală, ceilalţi, foştii noştri colegi din CAER şi Tratatul de Varşovia, chiar se mişcă, fiecare pe linia unui joc foarte precis definit în ritmul priorităţilor naţionale asumate şi urmate, poate greu, poate spectaculos de curajos, dar devenite cu încetul realitate.

Contractul pe o săptămână pentru încălzire doar noaptea este un simbol a ceea ce nu au ştiut şi nu au vrut să înveţe politicienii noştri, lăsând să populaţia să plătească integral decontul. Nu ei, niciodată nu ei, nici cei din Timişoara şi nici guvernanţii provizoriu demisionari de la Bucreşti vor răspunde vreodată pe motiv de incompetenţă. Dimpotrivă, citiţi ştirile, singura întrebare la care caută răspuns este cum vor aranja din nou ţintarul care să fie trimis sus la aprobare şi apoi, cu mult respect, chiar şi mai sus, pentru validarea finală.

Apoi?

Apoi să te ţii: iar guvern, iar miniştri, iar scandaluri, iar daă-i la greu cu dragostea de ţară, iar responsabilitate, iar gloria eternă a lui Ştefan cel Mare şi Mircea cel Bătrân. Evident, iar parada de la 1 Decembrie, cea mai mare realizare anuală a armatei noastre, cu domnul Preşedinte la tribună. Ce Dumnezeu mai vreţi?

În rest, numai de bine, tot mai cred că iese cu dl. Ciucă şi guvernul de iarnă de trei luni. După aceea, vine primăvara.