Se discută mult despre efectele unui referendum, şi iată cum vede un cetăţean, un „suveran“ de rând, această problemă.

Mult invocatul şi citatul art. 2 din Constituţie

ARTICOLUL 2

(1) Suveranitatea naţională aparţine poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice şi corecte, precum şi prin referendum.

(2) Nici un grup şi nici o persoană nu pot exercita suveranitatea în nume propriu.

Cu alte cuvinte poporul este suveran, în mod mijlocit, prin intermediul organelor sale reprezentative, cât şi direct, prin referendum.

SUVERANITÁTE s. f. Calitatea de a fi suveran, de a dispune liber de soarta sa; independenţă; putere supremă. Aceasta este definiţia din DEX. Calitatea de a dispune liber de soarta ta, puterea supremă.

Din păcate, poporul suveran este, uneori, păcălit de intermediarii săi, „organele sale reprezentative“.

Iată cum s-a transpus în legea referendumului, legea 3/2000, acest articol din Constituţie:

ART. 2

(1) Referendumul naţional constituie forma şi mijlocul de consultare directă şi de exprimare a voinţei suverane a poporului român cu privire la:

a) revizuirea Constituţiei;

b) demiterea Preşedintelui României;

c) probleme de interes naţional.

Art.6 (2) Organizarea şi desfăşurarea referendumului cu privire la revizuirea Constituţiei, precum şi rezultatul acestuia sunt obligatorii.

Toate cele trei situaţii de referendum au acelaşi regim juridic. Toate au rezultate obligatorii, doar că în primele două cazuri este şi convocarea referendumului obligatorie.

Şi acum urmează „păcăleala“. De la „mijlocul de consultare directă“ s-a ajuns printr-o şmecherie semantică la referendum „consultativ“, adică facultativ, adică neobligatoriu. Şmecheria este grosolană, într-o zonă de maxim interes: suveranitatea poporului. „Intermediarii“ poporului l-au păcălit. În art. 2 din Constituţie nu scrie nicăieri de referendum consultativ. A schimba sensul art.2 din Constituţie, printr-o şmecherie semantică, prin adăugare la Constituţie, doar politicienii noştri sunt în stare. Culmea este că nici în Legea 3/2000 nu scrie undeva, în mod expres, de referendum consultativ. Art 6 (2) nu înseamnă că celelalte categorii de referendum nu au rezultate obligatorii. Referendumul pentru demiterea preşedintelui nu este obligatoriu şi cu rezultate obligatorii?

Inventarea referendumului consultativ

A urmat apoi o discuţie, după referendumul din 2009, cu 300 de parlamentari, pe care politicienii aveau tot interesul să nu-l aplice. Şi a început abureala. Că să vedeţi, dacă referendumul este de consultare, atunci este consultativ, deci facultativ, deci neobligatoriu. Şi vrăji, şi vrăji, până a ajuns mai toată lumea să creadă acest lucru. Până şi Augustin Zegrean, fost şef la CCR, declara recent: „Referendumurile de genul acesta în România oricum sunt consultative, nu sunt obligatorii. De exemplu, referendumul din 2009 nu a fost pus nici până astăzi în aplicare de politicieni“. Dacă şi la un asemenea nivel auzim astfel de opinii, înseamnă că „spălatul pe creier“ a avut efectul scontat.

În concluzie

În sistemele democratice poporul este suveran. Atât indirect, prin reprezentanţi, care-l mai păcălesc uneori, cât şi direct, prin referendum. Rezultatele unui referendum sunt obligatorii pentru toată societatea, nu sunt facultative. Nu au nevoie de confirmarea vreunei instituţii, fie ea şi CCR, ele se aplică şi punct. Altfel, suveranitatea poporului devine o vorbă goală. Politicienii consideră poporul prea „prost“, pentru a-i urma deciziile de la referendum. Acesta este cazul şi cu rezultatele recentului referendum.

În altă parte este defecţiunea. Nu sunt prevăzute nicăieri pedepse pentru cei care nu respectă rezultatele unui referendum. Pentru că nu s-a anticipat că organele reprezentative, constituite prin alegeri libere, se pot întoarce împotriva alegătorilor şi să „le dea cu flit“, atunci când poporul decide ceva ce nu le convine. Deja votul din 26 mai ne-a demonstrat că alegătorii înţeleg şi ştiu cine-i păcăleşte. Şi urmează şi alte rânduri de alegeri. Poate că la o eventuală modificare a Constituţiei se va introduce, spre râsul ţărilor civilizate, şi sancţiuni pentru cei care nu pricep „suveranitatea“ poporului.