Câte şanse mai sunt să poţi construi un partid nou

În ultimii ani pe scena politică românească au apărut câteva partide noi. După îndelungi dezbateri, când o parte din oamenii politici spuneau că proiectele politice noi sunt sortite eşecului, iar analiştii politici şi specialiştii în marketing susţineau atât nevoia înfiinţării dar şi faptul că aceste proiecte pot reuşi, azi putem face o analiză dacă aceste proiecte au reuşit sau nu. Mai sunt fezabile astfel de proiecte în viitor?

Am asistat cu toţii la înfiinţarea PPDD, FC, PMP. Au fost nişte proiecte care au reuşit? Putem spune: nu, la acest moment. Dacă ne luam după sondaje, vedem că ele sunt nişte forţe insignifiante. Forţe care nu contează foarte mult în jocul politic. Dar dacă ne luam după cifrele obţinute de acestea? Să exemplific:

PPDD – Partidul lui Dan Diaconescu. Partid creat pe imaginea unui om, partid creat cu promisiuni precum 20.000 euro primilor înscrişi şi alte feluri de populism ieftin. Un partid care a încercat şi a reuşit să capteze electoratul PRM, dar şi electoratul PSD. Nu a reuşit să rupă foarte mult de la PSD; în schimb, a reuşit să rupă câteva procente de la PDL. Un partid care a ţintit direct un electorat cu studii minime şi cu un nivel de trai modest. Şi-a propus să exploateze frustrările provenite din sărăcie şi neadaptare socială.

PPDD a participat prima dată electoral în alegerile locale din 2012. A scos nişte rezultate foarte bune pentru un partid abia înfiinţat: 31 primari, 3.126 consilieri locali, 134 consilieri judeţeni. A devenit al treilea partid politic ca mărime, având un procentaj de 9.23. În alegerile parlamentare, PPDD a înregistrat un succes şi mai mare, înregistrând un scor de 14.6, luând astfel 21 de mandate de senatori şi 47 de mandate de deputaţi. Alegerile europarlamentare însă au marcat un eşec total: partidul nu a trecut de pragul parlamentar de 5 procente, obţinând doar 189.325 voturi.

Dacă ne uităm la aceste cifre, putem spune clar că PPDD a fost un proiect politic de succes. În fond, forţa politică a unui partid constă în mandatele obţinute şi mai puţin în pozele de moment ale sondajelor. Nu discutăm acum de ce PPDD a eşuat. Motivele sunt arhicunoscute. Dacă e să tragem o concluzie, PPDD a fost un proiect câştigător pe termen scurt şi a arătat că pentru o anume categorie de electorat a existat nevoia unui partid nou.

PPDD există şi azi ca partid parlamentar. Dar cred că nici conducerea lui nu ştie exact ce număr de parlamentari mai are.

Noua Republică - un proiect pornit de la 0 în anul 2011. Partidul şi-a propus să cucerească electoratul de dreapta. Nu a avut resurse financiare, nu a avut un lider cu o imagine conturată în spaţiul public. Din păcate, partidul a fost din start supus eşecului. Liderul său, Mihai Neamţu, trebuia să îşi construiască imaginea sa şi a partidului în acelaşi timp. De aceea, a utilizat şi tehnici de PR agresive ( apariţia în cadrul unui miting cu o legătură de usturoi) ceea ce a dus imaginea liderului, dar şi a partidului într-o zonă exotică. A participat la alegerile din 2012, în cadrul ARD, obţinând un mandat de senator.

Forţa Civică – un partid hibrid. Exista în registrul partidelor, dar era nefuncţional. A fost o aşa zisă fuziune între Iniţiativa Civică, ONG-ul domnului Ungureanu şi forţa politică existentă. Şi-a propus să fie un partid nou care să poată atrage electoratul de dreapta, cu studii medii şi superioare, cu un venit mediu. A încercat să centreze totul pe un singur om, Mihai Răzvan Ungureanu, care venea cu o cotă de încredere de 30%.

În alegerile legislative din 2012 a participat în alianţa ARD. Participarea în această alianţă i-a adus un număr de 3 parlamentari. În alegerile europarlamentare, FC participă singur, şi deşi MRU avea o cotă de încredere de 15 procente acesta nu reuşeşte să transfere mare lucru spre partid. FC nu atinge pragul de 5 procente şi rămîne astfel în afara Parlamentului European.

La acest moment, FC nu mai există, fuzionând cu PDL. Putem spune că a fost în bună măsură un proiect politic eşuat.

PMP – un partid nou, construit de la zero, dar cu foarte mulţi oameni din PDL. A avut ca principal motor imaginea fostului Preşedinte Traian Băsescu. Şi-a propus să ţintească electoratul de dreapta, în special ”băsiştii”.

Participă prima dată în alegerile europarlamentare unde obţine un scor de 6.3 procente. Un scor bun pentru un partid politic nou, un scor mai slab faţă de potenţialul avut. Obţine 2 mandate.

La acest moment partidul există, fiind într-un proces de reorganizare internă.

Cele două partide, PPDD şi PMP au obţinut pentru reprezentanţii lor în cursa prezidenţială rezultate mai slabe decât obiectivul propus. Pentru acest material, nu consider că analiza în detaliu a rezultatului din prezidenţiale aduce elemente noi edificatoare.

Concluzie: putem spune că a existat ”spaţiul” necesar pentru construirea unor forţe politice noi. Spaţiul a existat, proiectele au reuşit pe termen scurt. Au fost două partide total opuse (PPDD şi PMP) care au reuşit să se înfiinţeze şi să aibă rezultate bune, să treacă pragul electoral şi să obţină mandate de reprezentare. Analiştii au avut dreptate când au spus că există spaţiul pentru construirea unor partide noi. Politicienii au greşit când au spus că în România nu poţi înfiinţa un partid nou. Da, dar în final, politicienii au avut dreptate, mai toate proiectele au eşuat în timp foarte scurt.

De ce au eşuat? Cauzele sunt multiple, de la lipsa finanţării, până la construirea pe baza unor modele existente, dar fără a avea forţa materială şi umană de care aveai nevoie. Adaug aici managementul defecutos, lipsa valorilor, deraparea spre neadecvat, lipsa structurilor eficiente, şi lista continuă.

În zilele acestea, toată lumea vorbeşte despre construcţii noi. Pe partea stângă există doi oameni care doresc să construiască un nou partid ( Vanghelie şi Ghiţă), iar pe partea dreaptă o avem pe Monica Macovei, care de asemenea vrea să construiască un partid nou. Se poate face un astfel de partid?

Argumentele politicienilor, atunci când spuneau că nu este posibil să construieşti un partid nou, erau două: structurile şi finanţarea. Despre finanţare nu avem prea multe de discutat, situaţia este destul de clară. Sponsorii mari nu vin decât la partidele puternice. Iar sponsorii mici , care pot dona sume modice, sunt oare de ajuns pentru a ajuta la înfiinţarea unui partid nou?

Deşi anul acesta Monica Macovei a reuşit să îşi adune cea mai mare parte din fonduri cu ajutorul micilor donatori, fiind primul politician român care a obţinut o astfel de performanţă, nu cred că poate fi încă un exemplu care să fie luat ca argument atunci când construieşti un partid nou.

Structurile

Dacă privim la organizarea teritorială a României, dar şi la organizarea partidelor puternice, constatăm următoarele:

România are 18.548 de secţii de votare. Partidele trebuie să aibă un reprezentant în fiecare secţie, şi asta nu numai pentru ziua votului.

Reprezentantul din secţia de votare trebuie să fie activ, să fie cel care comunică cu electoratul pe parcursul anilor. Structura de bază într-o organizaţie de partid este: secţia de votare. Mai toate partidele îşi propun să aibă între 2 şi 5 reprezentanţi, tocmai pentru că aceşti oameni să desfăşoare munca de partid; anume munca politică, în mediul în care trăiesc. Să poată să îşi convingă vecinii, prietenii şamd că partidul pe care îl reprezintă este cea mai bună soluţie; iar asta atât în plan local cât şi în plan naţional.

În România sunt 320 de oraşe şi municipii. Vorbim doar despre ele pentru a aborda într-o manieră optimistă analiza construirii unui nou partid. Pentru a înfiinţa un partid puternic, trebuie să îţi propui să duci mesajul tău şi să exişti măcar în oraşele puternice. Acolo trebuie să ai organizaţii care să îşi poată desfăşura munca de partid, de la creionarea de programe locale, până la propagarea mesajului naţional. Partidele vechi din România au în oraşe şi municipii următoarea organizare: structura orăşenească (între 9 şi 15 oameni), structura municipală (între 11 şi 19 oameni). Structura judeţeană este mult mai largă, poate ajunge şi la 50 de oameni, dar mulţi se regăsesc şi în celelalte structuri. Dacă am face un calcul simplu, mergând pe o cifră medie -15, am constata că un partid politic trebuie să aibă un minim de 4.800 oameni politici care pot să conducă organizaţiile orăşeneşti şi municipale. Un partid are nevoie de aceşti 4.800 de oameni care să poată lua decizii la nivel local, să poată asigura reprezentarea în teritoriu şi să poată oricând să intre intr-o luptă electorală.

Candidaţi-posturi

România are 41 de posturi de consilieri judeţeni, 3.180 posturi de primari, 40.022 consilieri locali şi 1.338 consilieri judeţeni.

La nivel parlamentar numărul diferă. Din cauza sistemului de vot, o medie ar fi de 400 parlamentari. Un partid politic puternic trebuie să aibă forţa să participe la alegeri şi să îşi pună o listă de candidaţi care să acopere astfel aceste posturi. Normal, niciun partid nu o să ocupe toate aceste posturi, dar ca să poţi să obţii cât mai multe din ele, trebuie să ai cei mai buni oameni care te reprezintă.

Făcând un calcul simplu, într-o manieră optimistă, aş putea estima că un partid care vrea să se înfiinţeze şi care îşi doreşte să şi reuşească ar avea nevoie – pe lângă un lider puternic, carismatic, şi de un număr de 4.800 lideri mai mici, locali; dar şi de o structură aptă să comunice şi să ”păzească” votul dat de cetăţeni în ziua alegerilor – 18.548 soldaţi-membri simpli.

Citiţi continuarea textului pe TrendScan

Un text semnat de Cristi Hriţuc. 

Despre Cristi Hriţuc:

A activat în zona marketingului politic având la activ numeroase campanii. Din anul 2000 şi până în prezent a lucrat atât în campaniile locale, parlamentare şi prezidenţiale ca şi consultant. Are experienţă atât în ţară cât şi în Republica Moldova unde a fost activ de-a lungul a mai multor ani. Cristian Hriţuc a fost consilier al Preşedintelui României în perioada 2012-2014.