Catalonia, Uniunea Europeană şi USR

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Criza catalană se apropie pe un sfârşit firesc, dar care era complet imprevizibil cu numai câteva zile în urmă. Intervenţia guvernului spaniol a reuşit să aducă liniştea în regiune, dar asta nu înseamnă că tensiunile au luat sfârşit. Lucrurile vor continua să evolueze până când ambele părţi vor înţelege ceea ce este de înţeles din această uriaşă criză de identitate.

Acesta este contextul în care propun spre reflecţie câteva învăţăminte, atât pentru catalani şi spanioli, cât şi pentru Uniunea Europeană; în plus, există interesante învăţăminte chiar şi pentru situaţii aparent fără legătură cu contextul catalano-spaniol: voi avea în vedere recentele evoluţii din partidul Uniunea Salvaţi România.

Problemele identitare existente în Catalonia, ce au culminat cu iminenta declarare a independenţei de Spania, sunt extrem de vechi. Ele au crescut an de an, astfel încât atunci când lideri naţionalişti au început să vândă iluzii s-a ajuns la situaţia de a nu se mai suporta prezenţa în cadrul Spaniei. Catalanii nu au înţeles că minoritatea nu înseamnă slăbiciune (după cum nu înseamnă nici putere absolută), căci, deşi sunt o regiune a Spaniei, ei nu sunt într-o condiţie inferioară în raport cu Spania; dimpotrivă, ar trebui să fie mândri că sunt catalani şi, simultan, spanioli. Chiar dacă este adevărat că guvernul spaniol nu le-a acordat încrederea pe care ei şi-o doreau, nu a venit la discuţii în ultimii ani, chiar dacă li s-a părut că guvernul central le desconsideră problemele, nu trebuie confundată indiferenţa cu asuprirea. Spania nu a fost, şi nu este, un cotropitor al Cataloniei. Dimpotrivă, guvernul central s-a preocupat să asigure toate condiţiile pentru un trai decent şi fericit. Nivelul de trai şi de civilizaţie din Catalonia este superior multor ţări europene.

Poate că cele mai importante învăţăminte ale crizei catalane vin dinspre lideri: vedem cât este de uşor să se ajungă la haos atunci când lideri iresponsabili, populişti ori fanatici se află la conducerea unor instituţii exact atunci când comunitatea ar avea nevoie de lideri echilibraţi!

Dacă privim lucrurile mai de sus, vom putea vedea că locuitorii Cataloniei au nevoie de o mai bună înţelegere a raportului dintre identitate şi diferenţă: catalanii sunt diferiţi de spanioli, prin limbă, tradiţii, obiceiuri etc., dar sunt totodată aceeaşi cu spaniolii prin instituţii, organizarea politică, monarhie, religie etc. Limba spaniolă simultan îi desparte şi îi uneşte. Catalani şi spanioli, cetăţenii Cataloniei ar trebui să înţeleagă că exact asta este ceea ce îi face puternici şi unici: nimeni în Europa nu este aşa; iar această identitate a lor ar trebui să fie cea care îi face mândri şi echilibraţi, nicidecum doritori de haos (căci la asta ar fi ajuns proiectul unei Catalonii independente).

Mai mult, a fi diferit, în sensul arătat anterior, înseamnă a înţelege că tocmai diversitatea este cea care face dintr-o colectivitate o adevărată forţă. Cu cât colectivitatea este mai diversă, din toate punctele de vedere, cu atât este mai viabilă pentru a supravieţui într-o Europă aflată în plin proces de reconstrucţie identitară.

Poate că cele mai importante învăţăminte ale crizei catalane vin dinspre lideri: vedem cât este de uşor să se ajungă la haos atunci când lideri iresponsabili, populişti ori fanatici se află la conducerea unor instituţii exact atunci când comunitatea ar avea nevoie de lideri echilibraţi! Privind lucrurile dinspre guvernul central, cred că, în ultimii ani, ar fi fost nevoie ca liderii de la Madrid să fie mai deschişi spre dialog cu catalanii. A lăsa problemele să se adune, a evita descărcarea tensiunilor poate conduce adesea la situaţii greu, sau imposibil, de rezolvat.

A fi diferit de ceilalţi este o uriaşă forţă, nicidecum un mijloc de luptă sau de desconsiderare.

Sunt convins că şi învăţămintele pentru Uniunea Europeană sunt extrem de clare. Cu toţii înţelegem cât de necesară este educaţia pentru comunitate, cât de mare nevoie au cetăţenii Europei să interiorizeze că sunt un popor european şi că asta este ceea ce-i face unici. Educaţia civică din toate şcolile europene ar trebui să nu uite să accentueze acest aspect esenţial pentru identitatea Europei.

Ajung acum să spun câteva cuvinte despre USR, a treia forţă politică din România şi, mai ales, întruchiparea speranţelor şi idealurilor românilor pentru o ţară modernă, civilizată şi corectă. Recent alesul preşedinte al USR, Dan Barna, deputat de Sibiu în Parlamentul României, are în faţă o misiune complicată. Dintre multele sale probleme, cred că gestionarea conflictelor interne (despre care vorbeşte uneori presa românească) este esenţială în contextul menţinerii unităţii partidului. A fi diferit de ceilalţi este o uriaşă forţă, nicidecum un mijloc de luptă sau de desconsiderare. Din acest punct de vedere, USR are un potenţial uriaş, ce poate fi extrem de folositor în viitoarele lupte politice pe care le va duce partidul condus de Dan Barna. 

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite