Soluţia Dăncilă a funcţionat excelent. Bine pilotată, doamna premier s-a ridicat la nivelul aşteptărilor liderului PSD şi nici umbră de surpriză nu a venit din partea domniei sale în anul de când se află la guvernare.

Dar un premier-surogat funcţionează atâta timp cât nu apare o criză majoră. Când lucrurile se complică, limitele unei asemenea soluţii apar la vedere.

Iar acum situaţia din justiţie devine explozivă. Magistraţii şi-au dat seama că prin Ordonanţa 7 sunt puşi sub control politic direct. Cariera lor este ameninţată prin crearea prin ordonanţă a unor instrumente extrem de perfide în conturarea destinului lor profesional.

Protestele au luat amploare, CSM a cerut abrogarea ordonanţei, la fel ca majoritatea asociaţiilor profesionale. În plan extern, odonanţa a produs o undă de şoc care acum se întoarce către Bucureşti.

La Madrid, Liviu Dragnea a primit declaraţiile ferme din partea lui Frans Timmermans, Serghei Stanişev şi Udo Bullmann că nu îi este tolerată depăşirea liniilor roşii legate de independenţa justiţiei şi de statul de drept. Liviu Dragnea a spus că lucrurile se rezolvă şi că de vină sunt problemele de comunicare.

În aceeaşi zi, la Bucureşti era adoptată Ordonanţa de Urgenţă 7/2019. Timmermans şi ceilalţi lideri ai socialiştilor europeni erau, încă odată, minţiţi în faţă. Guvernul de la Bucureşti care tocmai promisese în faţa aceluiaşi Timmermans că se va consulta cu Comisia Europeană înainte să legifereze în domeniul justiţiei, lua măsuri de mare impact fără nici un cuvânt de informare către Bruxelles. Doamna Dăncilă spune că la Madrid a fost tratată cu căldură de Frans Timmermans, nicidecum ignorată. Cu aceeaşi căldură a primit, după ce s-a întors de la Madrid, scrisoarea lui Timmemans în care oficialul european îşi exprimă indignarea pentru că a fost minţit încă o dată de guvernul de la Bucureşti. Interesantă şi călduroasă relaţie!

În ţară, doamna Dăncilă a fost trimisă „să negocieze“ cu reprezentanţii magistraţilor, dar pusă, în acelaşi timp, să declare că ordonanţa nu se schimbă. Atunci ce rost are o negociere? La fel ca în cazul ordonanţei privind „taxa pe lăcomie“, doamna Dăncilă se declară „flexibilă“ şi dispusă să negocieze, iar Orlando Teodorovici declară că nimeni nu se atinge de ordonanţă.

În caz de nemulţumiri masive, va deveni un element foarte dispensabil pentru conducerea partidului.

În urma discuţiilor, ministrul Tudorel Toader a acceptat să abroge un singur articol din ordonanţa pe Justiţie. Este o concesie care nu rezolvă problema de fond.

Nemulţumirile magistraţilor rămân.

Tactica guvernanţilor devine clara pentru toată lumea. Legiferează fără niciun fel de consultare, iau măsuri şocante care bulversează societatea şi economia, iar în momentul în care lumea se enervează prea tare o scot în faţă pe doamna Dăncilă pentru negocieri fără rost. Pentru că doamna premier nu are nicio putere de decizie.

Dat acest joc nu poate ţine la infinit. Crizele se vor amplifica şi nu vor putea fi potolite prin simple enunţuri recitate de doamna Dăncilă. Sistemul judiciar este pe cale să se blocheze, economia va transfera toate costurile suplimentare introduse de noile taxe în buzunarul cetăţenilor, plătitorul final. Toate încercările de false negocieri nu vor rezolva nimic, vor încerca doar să cumpere timp. Pe termen mai lung, problemele se vor acutiza şi tensiunea va creşte în societate.

Fără putere de decizie şi fără să înţeleagă ce se întâmplă în România în urma hotărârilor pe care le semnează, doamna Dăncilă va deveni un factor care va adânci crizele şi va agrava situaţia ţării. În caz de nemulţumiri masive, va deveni un element foarte dispensabil pentru conducerea partidului.