Cât poate să mai aibă PSD în sondaje după revoluţia fiscală, 20%?

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Stau în birou. Ascult Lumea lui Banciu, iar din spatele meu se aude colegul meu vorbind în engleză pe Skype. Banciu debitează despre Sebastian Ghiţă. Închid ochii. Acesta pronunţă în modu-i caracteristic numele Sorinei Matei şi aminteşte cum o ademenea Sebastian Ghiţă în vie pe Codruţa Kovesi.

Mă apucă un zâmbet cât casa gândindu-mă la povestea de amor dintre Sebastian Ghiţă şi Laura Kovesi. E minunat. Ce, oamenii la nivelul ăla nu au voie să se iubească? Cu toţii am trecut prin astea. Mai ales că ei, elitele, trăiesc experienţele de viaţă mult mai tarziu ca pleava, noi le trăim mai devreme. Ei au fost protejaţi de experienţele plebeieşti.

Nu am nimic de făcut. Câteodată nu am nimic de făcut. Deşi se întâmplă foarte rar, iubesc să nu am nimic de făcut. Îmi pun un Lumea lui Banciu sau o Starea Naţiei şi râd cu poftă. Bine, mai mult zâmbesc singur la ecran, pentru că mediul nu îmi permite exprimări zgomotoase. Deodată vine celălalt coleg al meu, cel enervant, şi mă întreabă ce fac. Îi răspund, politicos, ca de obicei. Răspund tuturor oamenilor, chiar dacă îi plac sau nu. Chestia asta m-au învăţat-o mama şi tata de când eram mic. Revin la zâmbetul meu de budist.

Mai am 75 de ani de trăit. Enorm. Ce o să fac atât de mult printre atâţia oameni, atâtea caractere şi atât de multe adevăruri? Noroc că am pe cineva acasă care îmi face viaţa mai uşoară. 75 de ani de luptat cu clasa politică odioasă moştenită de la părinţii noştri, 75 de ani de luptat cu post-comuniştii şi fiii lor, nişte criminali de ultima speţă, trimişi la capătul superior al piramidei de o Uniune Sovietică care câştigase războiul mondial şi ne obliga la o mizerie de regim ideologic. Un regim care a omorât elitele, un regim care a confiscate averile ţăranilor, un regim care i-a terorizat pe părinţii noştri aşa mult. Nu o să se termine niciodată lupta aceasta.

Ce drept avem noi, victimele comunismului, să întoarcem acum roata şi să îi conducem noi pe cei care ne-au condus părinţii? Nu avem niciun drept sau poate avem tot dreptul, de aia trebuie să ducem această luptă politică, dacă putem, altfel vom înnebuni. Noi ăştia care am învăţat mult şi am ajuns să cunoaştem şi adevărul istoric, parcă nu avem de ales şi să ducem lupta la capăt, cu toate costurile. Viaţa este foarte lungă. Mă întoarc la Banciu, zâmbet iar mare pe figură. Vorbeşte despre procurorul Portocală. Închid iar ochii şi mă relaxez. Deodată, colegul meu izbucneşte în spate, la întâlnirea pe Skype, de mă pocneşte şi mai tare râsul. Dar e un râs innocent, un râs de care mi-era tare dor. Nu l-am mai trait din copilărie.

Proabil sunt un om norocos. Primesc un e-mail. Un e-mail cu o listă de link-uri către articole depsre noile tehnologii relevante pentru munca mea, munca modernă de birou. Un link către flexibilitate la locul de muncă, despre balanţa dintre muncă şi viaţă personală. Un link către un articol care atestă faptul că cercetătorii au descoperit existenţa unei stări a materiei inedită: gheaţa superionică. Un ultim link către faptul că a fost descoperită următoarea sursă de încărcare a bateriei telefonului mobil: propriul corp uman.

Mă gândesc cât la sută poate să mai aibă PSD-ul după revoluţia fiscală, 20%? La ultimul sondaj, înainte de ţopaială, aveau 39%, în scădere 9 procente de la alegeri. O scădere dublă de atunci este foarte probabilă, având în vedere faptul că nimeni în afară de politicieni, pensionari şi câteva elite din administraţie nu are venitul promis în campanie. Nici pe departe.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite