Preşedinte executiv al partidului şi ministru de Finanţe, dar şi ins cu aspiraţii neîmplinite de prezidenţiabil.

Porneam în analiză de la informaţia potrivit căreia cu doar câteva zile înainte, când în guvern s-a discutat o primă formă a proiectului de rectificare bugetară, d-na Viorica Dăncilă, şefa d-lui Teodorovici atât pe linie  guvernamentală cât şi  politic, i-a respins acestuia, fără prea multe vorbe, întreg proiectul. Luni, dl. Teodorovici s-a prezentat la nouă şedinţă de guvern cu temele refăcute, numai că nici de data aceasta nu a obţinut calificative maxime. A fost silit să uite de majorările de taxe, de creşterea accizei la tutun cât şi de impozitarea pensiilor speciale. Unde mai pui că în săptămânile din urmă aceeaşi doamnă premier este însoţită cu predilecţie doar de dl. Mihai Fifor, e adevărat, vicepremier, însă doar numărul 3 în ierarhia partidului. 

Iată că acum, nu mai departe decât în ziua de 14 august, dl. Teodorovici s-a transformat într-un fel de avocat din oficiu al d-lui Liviu Dragnea. Mişcare mai mult decât interesantă, dl. Teodorovici, altminteri om al cifrelor, a devenit dintr-o dată tandru, dulceag, lacrimogen, măcinat de grija pentru soarta aproapelui. Argumentând pe un ton lacrimogen că nu ar fi deloc justificate relele tratamente, indiferenţa, debarasarea, punerea la zid, excomunicarea din istoria PSD de care ar avea parte dl. Dragnea. Care a greşit, dar cine nu greşeşte?, însă care a făcut şi fapte bune, care e asemenea unui copil ce mai comite din când în când şi o boroboaţă, mai sparge câte o farfurie, câte o ceşcuţă de cafea, însă pentru toate acestea nimănui nu îi trece prin minte să îl dea afară din familie. 

Las la o parte umorul involuntar, poate chiar cinismul pe care l-a probat în zicerile sale dl. Teodorovici. Care s-a prefăcut a fi uitat că fostul şef al PSD se află acum la închisoare tocmai din cauza matrapazlâcurilor comise în detrimentul copiilor asistaţi social din Alexandria, Teleorman. Trecem şi peste minciunica în conformitate cu care el, dl. Eugen Orlando Teodorovici, nu s-ar fi aflat în termeni tocmai buni cu vechiul El Lider Máximo. Cine să dea crezare fantasmagoriilor şi rescrierilor de fapte la care se dedă sistematic dl. Orlando. 

Nu pot însă trece peste întrebarea privind felul în care s-o fi simţit doamna Dăncilă la auzul vorbelor care, la urma urmei, au drept scop reabilitarea predecesorului său în funcţie. Cel de care s-a dezis la doar câteva ore după punerea în executare a sentinţei de condamnare şi care câteva săptămâni mai încolo a deschis o acţiune juridică prin care a contestat în instanţă Congresul, de fapt toate procedurile în urma cărora PSD are acum o nouă conducere. Prin tot ceea ce a făcut din 27 mai şi până astăzi în privinţa raporturile sale cu dl. Dragnea, doamna Dăncilă nu s-a abătut nici măcar cu o iotă de la specificul conduitei liderilor comunişti în privinţa predecesorilor. Rapida lor aruncare la coşul de gunoi. Şi înlocuirea promptă a tuturor celor ce, într-un fel sau altul, ar dori să le eternizeze memoria. Ce soartă îl aşteaptă pe dl. Teodorovici? Ne-am putea aştepta oare la trecerea lui pe linie moartă?

Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors.ro şi pe blogurile adevarul.ro