Candidează Băsescu? Boicotul din 2012 şi relegitimarea electorală

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Capitala României. Jocuri politice. Glorie, putere şi influenţă. Bugete uriaşe. Corupţie. Înţelegeri şi alianţe subterane. Şpăgi şi trafic de influenţă. Indolenţă şi cinism. Nepăsarea unui edil independent politic, dar prizonier al cercurilor de interese, precum şi dominaţia PNL şi PSD în Consiliul General, şi la primăriile de sector au adus Bucureştiul în pragul colapsului.

Blocajele infernale în trafic, şantierele care nu se mai închid, starea dezastruoasă a străzilor, problemele cu transportul în comun sau cele privind furnizarea agentului termic, creează imaginea haosului şi a unei metropole obosite şi hărţuite, departe de imaginea unui oraş cu pretenţii europene.

Corupţia a paralizat cea mai importantă administraţie a ţării. În Capitală, bilanţul procurorilor este unul extrem de fructuos. Din cei şapte primari, doar trei nu au trecut pragul DNA până în acest moment. Primarii Oprescu, Chiliman şi Vanghelie sunt suspendaţi din funcţie, fiind acuzaţi pentru fapte de corupţie, iar primarul Popescu-Piedone şi-a dat demisia după tragedia din Clubul Colectiv, sub presiunea străzii.

Proiectele grandioase şi lucrările de modernizare a oraşului au fost înlocuite în portofoliile celor patru edili cu luarea de mită, complicitatea la trafic de influenţă, constituirea de grup infracţional organizat, atribuirea ilegală a lucrărilor publice sau abuzul în serviciu.

În acest context, bătălia pentru cea mai râvnită funcţie aleasă, după cea de preşedinte al României, a intrat în linie dreaptă. Criza de legitimitate pe care o traversează partidele politice, după protestele de stradă din toamna anului trecut, generează la rândul ei o criză a candidaţilor. Cu sabia DNA deasupra capului, lideri importanţi refuză competiţia.

PNL îl susţine pe Buşoi, noul copil de casă al Antenei 3. PSD ezită să îşi desemneze un candidat oficial. Partidele mici, precum MP, ALDE sau M10 îşi fac încă calcule strategice, având în vedere că votul se desfăşoară într-un singur tur. Independentul Nicuşor Dan îşi va încerca norocul şi anul acesta, iar Iniţiativa România, o mişcare apărută în primele zile ale tragediei de la Colectiv, speră să poată susţine o personalitate onorabilă pentru funcţia de primar. De departe însă, cel mai aşteptat anunţ privind o candidatură este cel al lui Traian Băsescu.

Revenirea fostului preşedinte pe scena politică a stârnit numeroase controverse. Suporteri, adversari sau jurnalişti au comentat şi analizat gestul fostului preşedinte de a reintra în viaţa politică. Aplaudat de unii şi contestat de alţii pentru cei zece ani cât a condus România, Băsescu rămâne în istorie cu imaginea preşedintelui jucător.

Întoarcerea în arena politică nu este însă una facilă. Aflat în prim-planul justiţiei, prins între numeroasele problemele penale ale Elenei Udrea, protejata sa timp de zece ani, cele ale propriului frate şi a altor apropiaţi, Băsescu se încăpăţânează să construiască un partid de la zero, să lanseze lideri noi în politică şi să mai aibă un cuvânt de spus în ceea ce înseamnă jocurile de putere din România.

Dacă în privinţa realizărilor şi nerealizărilor din timpul mandatului său părerile au fost şi sunt încă împărţite, în funcţie de sentimentele de adulaţie sau de ură pe care le stârneşte la nivelul societăţii, în privinţa performanţelor electorale pe care le-a înregistrat de-a lungul carierei politice părerea a fost una unanimă.

Mitul invincibilităţii electorale pe care Traian Băsescu l-a creat în jurul său timp de 20 de ani a fost spulberat însă de boicotul electoral la care a apelat în vara anului 2012. Surprins de atacul furibund al USL la adresa instituţiilor statului, prins între o echipă de campanie ruptă de realitate, care îi garanta succesul şi ameninţările liderilor PDL, care îi solicitau boicotul, Băsescu a acceptat cu greu că singura soluţie pentru a câştiga referendumul este neprezentarea în faţa electoratului.

În vara lui 2012, orgoliosul şi impulsivul Traian Băsescu s-a văzut forţat să-şi castreze trăirile interioare. S-a văzut obligat să facă o alegere bazată strict pe raţiune: să ofere României şansa de a rămâne în continuare ancorată în proiectul european sau să accepte un spectacol electoral, pe viaţă şi pe moarte, pe care oricum l-ar fi pierdut. Renunţând la lupta electorală, Băsescu şi-a sacrificat imaginea. Însă istoria consemnează fapte, nu percepţii.

Impactul emoţional a fost unul uriaş. Relaţia specială pe care Băsescu a avut-o cu poporul s-a rupt aproape iremediabil în urma acelui boicot. Din acel moment, fostul preşedinte a înregistrat înfrângeri electorale pe linie. Candidaţii sau proiectele politice pe care le-a girat şi le-a susţinut au eşuat rând pe rând.

Are Capitala nevoie de Traian Băsescu? Este o întrebare la care pot răspunde doar bucureştenii care se vor prezenta la vot. Însă cu siguranţă Traian Băsescu are nevoie de Capitală. O nouă confruntare cu PNL şi PSD, un USL neasumat încă, dar ceva mai rafinat şi mai modernizat, îl poate ajuta cu siguranţă să şteargă amintirea boicotului şi să îşi recâştige legitimitatea electorală pierdută în vara lui 2012.

Pentru Băsescu urmează testul curajului. După patru ani de la referendumul pentru demiterea sa, Băsescu are şansa să apară din nou în faţa poporului. Are şansa să refacă o legătură ruptă în mod dramatic şi abuziv. O legătură care i-a hrănit succesul electoral în toţi aceşti ani. Momentan ezită. Însă deznodământul îl vom afla în scurt timp. 

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite