Prima măsură pe care Anca Dragu a anunţat-o în calitate de preşedinte al Senatului a fost înfiinţarea unei comisii comune a celor două Camere care să înceapă procesul necesar pentru reducerea numărului de parlamentari la 300 şi trecerea la un parlament unicameral.

Traian Băsescu a organizat referendumul având aceste obiective în 2009. În mod deloc surprinzător, referendumul a întrunit condiţiile pentru a fi validat. Parlamentul nu este o instituţie populară. De fapt, în percepţia publică, Parlamentul şi partidele politice sunt pe ultimele locuri la capitolul încredere, în toate sondajele de opinie, de foarte multă vreme. Deputaţii şi senatorii, nu toţi, dar mulţi dintre ei, au dat spectacole jalnice în mandatele lor şi au rămas în memoria oamenilor cu imaginea unor profitori corupţi şi plini de privilegii.

Suspendat în 2007 de o majoritate parlamentară pe care o acuza de fapte grave de corupţie, aflat într-o bătălie pe viaţă şi pe moarte pentru al doilea mandat şi în pierdere de popularitate, Traian Băsescu a apelat la o armă ce nu putea da greş, referendumul împotriva Parlamentului.

O mişcare populistă ce i-a reuşit. A canalizat nemulţumirile adânci ale societăţii şi a câştigat puncte electorale. Faptul că referendumul a fost organizat în aceeşi zi, 22 noiembrie 2009, cu primul tur al alegerilor prezidenţiale spune totul despre adevăratul scop al acestei consultări populare. Traian Băsescu se afla într-o bătălie pe muchie de cuţit cu Mircea Geoană şi orice vot cîştigat putea decide soarta alegerilor. Fără îndoială, referendumul a contribuit la victoria lui Traian Băsescu, o victorie foarte strânsă, decisă abia după numărarea voturilor din afara ţării. Scopul a fost atins, dar cu ce preţ!

E foarte adevărat că parlamentarii nu se ridică în multe cazuri la înălţimea funcţiei, dar pentru asta nu distrugi instituţia. Parlamentul bicameral este o garanţie a democraţiei şi nu Parlamentul este de vină pentru că este populat cu astfel de personaje. Răspunderea revine partidelor politice în privinţa modului de selecţie a candidaţilor pe care îi pun pe liste. E un non-sens să crezi că dacă treci la un parlament unicameral îl vei avea populat cu deputaţi responsabili şi dedicaţi binelui societăţii. Dacă nu se schimbă nimic în modul în care partidele îşi pun oamenii pe liste, vom avea un parlament unicameral, dar de calitate şi mai proastă. Explicaţia e simplă. Fiind mai puţine locuri, ele nu vor ajunge decât pentru cei mai devotaţi lingăi ai şefilor de partid.

Oriunde în lume, dictaturile au instituit parlamente decorative unicamerale, pentru că sunt mult mai uşor de controlat. Principiul bicameralismului este solid şi răspunde nevoilor societăţii, mai ales printr-o împărţire inteligentă a atribuţiilor fiecărei camere. Sunt şi democraţii care funcţionează cu un parlament unicameral, dar din raţiuni legate de mărimea populaţiei.

Istoric şi constituţional, România democratică a avut întotdeauna parlament bicameral.

Doamna Anca Dragu se grăbeşte pe un teren minat de populism. Referendumul din anul 2009 este unul consultativ, nu obligatoriu. Votul, un avertisment din partea populaţiei, trebuia respectat prin aducerea în Parlament a unei clase politice de calitate, ceea ce partidele au ignorat cu desăvârşire. Pe aceeaşi logică, nu ar trebui o consultare pentru desfiinţarea partidelor politice? Şi nu credeţi că ar trece cu mare majoritate?